Page 29 - 1933-04

A. MUREŞIANU: ŞCOALELE NAŢIONALE CENTRALE $1 LICEUL A. ŞAGUNA DIN BRAŞOV 219

şi inspector general şcolar. Este Nicolae Bogdan, în treacăt sau întâmplător la şcoalele din Braşov.
dascăl stimat al şcoalei reale şi al gimnaziului, Nu putem să nu amintim totuş, în ordine cro­
fost director al liceului de fete «Regina Maria » nologică, numele câtorva dintre dânşii cari s’au
din Cluj. Este regretaturPat>eZ Percea (1870—1931) distins şi se disting încă în viaţa noastră publică.
profesor destoinic de geometrie şi desen atât al Aceştia sunt: fruntaşul avocat braşovean şi membru
gimnaziului cât şi al şcoalei reale. în comitetul central al Partidului Naţional de odi­
Nici şcoalele reală şi comercială n'au fost lipsite nioară al Ardealului, Ioan Lengeru (1837—1920);
în acest timp de elemente didactice de valoare. renumitul chimist, Dr. Aurel Babeş; redactorul de
Intre aceştia amintim: pe Dr. Ioan Bozoceanu pe vremuri al «Gazetei Transilvaniei », condamnat
(1846—1897), profesor de matematică, fizică şi la un an închisoare la Seghedin şi mai târziu
limba franceză; pe Iulian Filipescu (1851—1881), director de liceu în România, septuagenarul Ştefan
profesor de chimie, merceologie, technologie şi Bobancu; regretatul geograf şi ziarist ardelean
istorie naturală; pe Ioan R. Stinghe (1855—1886), Silvestru Moldovanu şi actualul profesor univer­
profesor de literatura română şi limba franceză; sitar şi membru al Academiei, Gh. Bogdan Duică.
pe Ioan Socacia (1846—1920), profesor de istorie, Cea mai puternică pavăză a şcoalelor româneşti
geografie comercială şi drept cambial; pe Gh. ale Braşovului a fost fără îndoială dreptul de au­
Chelariu, profesor de istorie naturală, matematică tonomie al bisericii ortodoxe în Ungaria, sanc­
şi fizică, fost şi director al liceului dela 1916 până ţionat prin legea specială dela 1868. Cu toate in­
la 1919; pe Ârsenie Vlaicu, directorul şcoalei co­ gerinţele guvernanţilor şi cu toată legea dela 1883,
merciale dela 1897—1918, şi pe Ioan Pricu, pro­ despre care am vorbit, caracterul confesional al
fesor de contabilitate şi corespondenţă comercială acestor şcoale le-a pus în situaţia de a-şi putea
şi actual director al şcoalei comerciale superioare păstra întotdeauna o oarecare independenţă in­
« Andrei Bârseanu » din Braşov. ternă şi de a-şi putea întocmi ele singure planul
Intre profesorii şcoalei comerciale s'a distins lor de învăţământ, marginindu-se la aplicarea pla-
mai cu seamă prin activitatea sa rodnică şi bogată,
Ioan C. Panţu (1860—1927), care a fost nu numai
un excelent profesor de economie naţională, ci şi
unul dintre cei mai de seamă popularizatori ai
ştiinţelor economice şi financiare la Români. Panţu
a fost şi un scriitor cetit şi apreciat. A colaborat
mult timp, împreună cu A. Bârseanu, şi la «Ga­
zeta Transilvaniei » şi a publicat şi o mulţime de
manuale şcolare foarte căutate. Având legături cu
oameni de seamă din România veche, el a plasat
o mulţime de absolvenţi ai şcoalei comerciale
dincolo de Carpaţi, pregătind multora o carieră
frumoasă. A fost, cu un cuvânt, un cărturar de
cea mai aleasă specie.
Un mare merit şi-a câştigat şi distinsul profesor
de religie al şcoalelor comerciale şi reale, Sterie
Stinghe, doctor în filozofie dela universitatea din
Lipsea, prin publicarea celor cinci volume de
«Documente privitoare la trecutul Românilor din
Braşov-Şcheiu * (Braşov, 1899—1902), indispen­
sabile oricărui cercetător serios al trecutului nostru.
Intre cei mai distinşi profesori ai şcoalei reale
trebue să amintim şi pe vechiul colaborator al
marelui dicţionar etimologic al Academiei, Dr.
Constantin Lacea. D-sa şi-a făcut studiile la uni­
versităţile din Budapesta, Munchen, Lipsea şi Paris
şi a funcţionat mult timp ca profesor de limbi
moderne la şcoala reală şi la liceu. In prezent
este profesor la «Academia de înalte studii comer­
ciale şi industriale » din Cluj, fiind şi unul dintre Intematul Şcoalelor clădit in 1911 cu ajutorul donaţiilor
colaboratorii cei mai apreciaţi ai « Muzeului limbii particulare, făcute mai cu seamă prin stăruinţa directorului
române » din Cluj şi al excelentei publicaţii a Om ţiu
acestuia, « Daco-Romania ».
Ne lipseşte spaţiul ca să putem vorbi şi de pro­ nului de învăţământ al Statului, numai în măsura
fesorii cari au funcţionat timp mai scurt, sau numai strict necesară. Astfel s'a putut da studiului limbii