Page 37 - 1933-04
P. 37
GRIGORIOS XENOPOULOS: STANCA ROŞIE *43
buna ei dispoziţie, nebunia si corpul, — tânărul lăsă calul in urmă. Din depărtare, Anghelos vedea
mereu lângă dânsa, începu din nou s'o fure cu cum bustul frumos se legăna ritmic şi se depărta.
coada ochiului, plin de dorinţă, şi s'o atingă pe Din dreapta şi din stânga, ramurile verzi, pline
ascuns cu înfiorare. de lumină şi cu aerul de sărbătoare, se aplecau,
ca şi cum salutau trecerea într'aripată. Şi în cu
In fiecare Duminică dimineaţa, când îngăduia rând viziunea neagră-blondă dispăru la cotitura
timpul, domnul Sandris obişnuia să facă o plim drumului.
bare cu fiică-sa, călare. Sezonul nu era înaintat şi O melancolie cuprinse atunci pe Anghelos, ca
puteau să dea şi azi o mică raită fără să năduşească şi cum se pomenise deodată singur. Ii părea rău
mult. că o lăsase aşa de uşor să-i scape. Şi pe când se în
Fotinl se cam codea, fiindcă nu voia să-şi lase torcea la chioşc, împreună cu Mimis, întunecat,
vărul singur «în zi de duminică ». Din acelaş mâhnit pentru întâia oară, ca să urmeze convor
motiv şi prea politicosul d-1 Sandris se prefăcu birea cu mătuşa lui şi cu preotul, îi trecu ca un
că-i e lene. Anghelos însă îi rugă cu atâta stă fulger prin minte o idee:
ruinţă să nu-şi strice pentru el deprinderea, că — Parcă am s'o iubesc cu adevărat ?
in cele din urmă se hotărîră. Şi după ce prânziră Şi aproape simultan adăugă:
toţi în chioşc, — şi preotul cu barba de argint — Cu atât mai bine.
cu ei împreună, — d-1 Sandris şi Fotini intrară
în casă să se pregătească. Cât de anostă i se păru tovărăşia in chioşc!
Peste puţin tropăituri de copite nerăbdătoare se De necaz, începu cu foarte multă politeţe să iro
auziră din spre micul podiş din faţa vilei. nizeze pe preot şi-l făcu să se retragă, cu foarte
— Vrei să mergem, să-i vedem cum pornesc ?
propuse Mimis.
Anghelos îl urmă cu nespusă plăcere; şi cum
ieşiră, prin gardul grădinii văzu o privelişte mi
nunată.
Nionios, vizitiul, ţinea de frâu o iapă mică,
bălană. Fotinl, îmbrăcată în negru de sus până
jos, se pregătea să se sue pe cal. Puse un picior
pe scară, îşi rezemă mâna pe umărul lui Nionios
şi se aşeză în şea sglobie, uşoară şi veselă. Apoi se
aplecă într'o parte şi într’alta, mlădioasă, îşi aşeză
rochia lungă, o întinse după cum voia, luă in
mâini hăţurile şi se întoarse o clipă să vadă dacă
tatăl ei încălecase. Numai atunci văzu pe Anghelos
cu fratele ei, le zâmbi şi le trimise câte o să
rutare.
— Aţi venit ? zise; şi eu mă pregăteam să strig
după voi.
— Dar se putea să te lăsăm să pleci fără să
venim să te admirăm? zise Mimis făcându-i cu
ochiul.
Anghelos rămase în extaz. Costumul negru de
amazoană îi şedea de minune. Cu nici o altă rochie
nu străluceau mai bine colorile ei vii. îşi ridicase
la spate părul auriu şi-l acoperise cu o pălărie
bărbătească, înclinată cu graţie spre frunte. Co
stumul acela o făcea mai mare, mult mai mare
de cum era cu toaleta de dimineaţă, — o adevă
rată femeie. Şi pe când şedea aşa, solid, bustul
ei părea mai înalt, iar umerii mai largi şi frumos
conturaţi. ... cu toţii impreuni porniri pe o potecă
In sfârşit, domnul Sandris, cu jambierele lui
cenuşii şi panamaua galbenă se grăbi să încalece, multă politeţă şi el, cu o oră mai de vreme D‘
şi atunci, cei doi cai, cu pasul liniştit, intrară nenorocire, nu-i putea face la fel şi mătusii’ FVi
unul lângă altul pe drumul platanilor. dator să-i răspundă la toate întrebările şi j " •
ra
— Au revoir! ce urmărea viziunea blondei amazone, pe ° tim ^
— Călătorie sprâncenată! vedea mereu în gând, alergând în galop D f .°
are
Peste puţin iapa începu să meargă în trap şi smaraldele frunzişurilor şi safirele cerurilor —f Ut>t
