Page 41 - 1933-04

GRIGORIOS XENOPOULOS: STANCA ROŞIE 247

— A, bravo! ca şi noi, făcu Anghelos vesel. — Adică ce? zise; sunt eu atât de urât şi de rău?
— Da, da, răspunse Fotinl; ca şi noi— dar nu — Dar ce tot vorbeşti, omule! protestă Fotinl.
[ întocmai ca noi. Eu vorbesc din punctul de vedere al rudeniei.
— Adică? — Dar dacă n’aş fi fost vărul tău ? îndrăzni să
— Ştiu şi eu... cum să-ţi spun ? Eu nu cred întrebe.
în ceea ce spune lumea pe socoteala sărmanei Iulia. Fotinl răspunse cu un râs mai supărător.
Şi-şi trecu mâna pe sub braţul lui, se aplecă — De ce râzi? zise Anghelos râzând şi el.
spre el cu încredere şi-i murmură: — Dar eşti bătrân, omule, — glăsui Fotinl, însă
— Se zice că se iubesc. cu un ton mângâietor şi drăgăstos, care-i răpea
— A, cum aşa ? făcu Anghelos cu o tresărire de orice îndreptăţire să se creadă jignit.
bucurie. — Bine, zise; dacă aş fi fost însă mai tânăr?
— Da... închipueşte-ţi, dragă, veri primari! — Uf! m'ai înnebunit! făcu Fotini. Dacă nu-mi
E grozav!... Cum ar putea iubi cineva?... A! erai văr... dacă erai mai tânăr... dacă... dacă...
lumea este foarte rea. ştiu eu ce-ar fi fost ? La urma urmei nu sunt deloc
Tăcură câteva clipe. Apoi Anghelos zise: dispusă să-ţi spun. Vreau să te necăjesc, aşa cum
— Dar de ce ţi se pare aşa de curios ? Eu am m’ai necăjit tu, până să-mi spui dacă-ţi par fru­
impresia că e ceva foarte firesc. Un tânăr poate moasă sau nu... ori crezi că am uitat ?
iubi pe oricare fată... ce-are a face dacă-i e vară. — Ştiu că ai s'o ţii minte până la moarte, zise
Parcă în străinătate nu se iau în căsătorie verii tânărul, dar nu-i tot una.
între ei? — Ba e tot una. Mă întrebi şi tu dacă te găsesc
— Ce urât lucru! se strâmbă Fotinl. atât de frumos, încât dacă ne-am fi potrivit şi la
— De ce urât ? Dacă se poate face, dacă e ceva celelalte, să te pot iubi. Nu-i aşa? Ei bine, asta
firesc ? n’o ştiu! n'am să ţi-o spui niciodată!...
— Dar nu tot ceea ce e firesc înseamnă că e Şi se opri brusc în mijlocul drumului şi se
şi frumos. întoarse să vadă unde sunt ceilalţi. Domnul Sandris,
— Ba, dimpotrivă, numai ceea ce e firesc e şi doamna Sandris şi Mimis rămăseseră în urmă.
frumos. Şi Fotini, mută de necaz, îi aştepta să se apropie.
— Se poate, zise Fotinl necăjită. Dar eu tot nu
primesc... Inchipueşte-ţi acum, eu să te iubesc GRIGORIOS XENOPOULOS
pe tine!... (Urmează) din greceşte de Anton Mistachide
| Şi deodată izbucni în râs. Râsul ei cam supără desene de I. Teodor eseu-S ion
pe Anghelos.