Page 44 - 1933-04

250 B O A B E D E G R Â U

Câtă virtute se desprinde, din păstrarea acestui străvechiu Todor şi Georgescu-Tistu (eu n’am făcut decât să schiţez
şi frumos obiceiul prevederile unui proiect de nouă lege) au meritul unei ade­
Legenda onălelor inchistrite (auzită in copilărie). Pornind vărate compoziţii dramatice, dar paginile prin care caut adu­
Sf. Fecioară Maria spre Ierusalim, ca să întâlnească pe fiul ceri aminte de expuneri şi discuţii, la care am luat atâţia
ei cel prea iubit, a luat de acasă să-i ducă un paneraş cu ouă. parte, sunt pline de o mişcare şi de un neaşteptat al genului.
Când ajunse aproape de Ierusalim, fiind ostenită de cale se Iată fresca istoricului I Nu mă opresc la trecerea in revistă
opri să se odihnească la umbra unui smochin. a diferitelor forme căpătate de idee prin veacuri şi ţări. Fran­
cezii pretind că le aparţine şi că poate fi urmărită până la
1537, intr’o ordonanţă a lui Francisc I, regele cu panaş
de Ev Mediu şi cu dragoste pentru litere şi arte, de Re­
naştere. Ea şi-a găsit astăzi aplicare aproape pretutindeni,
cu două nume: unul, „Depozitul legal", de obârşie franceză,
iar celălalt, „Exemplarul obligator", de înţeles german, mai
puţin juridic şi mai mult cultural. Noi am împrumutat, in
circulaţia de toate zilele şi prin urmare şi in titlul acestei
întâie lucrări româneşti, numele francez, şi avem în realitate
un aşezământ cu Înţelesul lui german. Nimeni nu se apără
mai mult că legea românească ar institui un depozit legal,
decât tocmai cel căruia i se datoreşte, d-1 I. Btanu, direc­
torul Bibliotecii Academiei Române. Cred că după ce am
aflat cele două puncte de vedere putem trece mai departe,
ca să nu cădem intr’o stearpă ceartă de cuvinte. Temeiul e
acelaş, oricare ar fi nuanţele de interpretare.
E mai vrednic de oprire începutul românesc. L’am întâlnit
Colţul porcului Ou în flori
răsfoind Gazeta Oficială a Regulamentului Organic, Moni­
(Vidra-Putna) (Dotohoi)
torul Oficial chirilic dela 1833. Anul acesta prietenii cărţii
sunt datori să sărbătorească o sută de ani de depozit legal
Stând subt copac, ridică ştergărelul de pe paneraş, să vadă
in România, deşi, după această întâie măsură, lucrul s’a pă­
de stau bine ori nu ouăle, ce le ducea fiului ei.
răsit sau s’a luat uşor, până la promulgarea legii de astăzi,
Dar când privi, sufletul i se sdrobi: ouăle se făcuseră toate
la 2 Aprilie 1885. Spunea ordonanţa din 1833, semnată de
roşii şi Sf. Fecioară inţelese că fiului ei prea iubit i-a sosit
Secretarul de Stat, Barbu Ştirbei: să se depună la Secreta­
ceasul suferinţei.
riatul Şutului un exemplar din cartea ce se va tipări, cina
Din ochii ei incepură a curge lacrimi in pârae, care prelin-
la biblioteca naţională Sf. Sava, două la biblioteca şcoalei
gându-se printre ouă, făceau şânătăe albe pe coaja înroşită, din Craiova. Scopul era îndoit: de cenzură, şi aşa dar de
de parc’ar fi fost inchistrite şi încondeiate ouăle, ce le ducea
fiului ei.
Şi ajungând Maica Domnului la picioarele crucii unde
fusese răstignit Domnul Cristos şi văzând el ouăle ce-i adusese
maică-Sa, zise:
— Maică, nu mă plânge, nici nu mă jeli, ci împarte aceste
ouă blagoslovite, celor ce-or crede in patimile şi învierea mea.
Şi de atunci, la Paşti se fac ouă inchistrite şi încondeiate
şi seimpart intre prieteni şi cunoscuţi».
DEPOZITUL LEGAL.—\Jna din problemele tiparului
şi cărţii, care pare mai puţin vrednică de luare aminte, este
aceea a depozitului legal. N’am fost nici odată printre cei
cu o asemenea părere, iar astăzi, cu lucrarea pe care o am
înainte, „Depozitul legal", tipărită de Secţia blibliologică a
Institutului Social Român, cred că mulţi se vor converti.
Suntem in faţa păstrătoarei peste veacuri a gândului scris.
Ea veghează, sprijinită pe lege, ca nimic din ceeace se ti­ Creangă de sălcuţă Drumul satului
păreşte intr'o ţară să nu se mai piardă. E cea dintâi prie­ (Dumitreşti-Râmnicu Sărat) (Dumitreşti-Râmnicu Sărat)
tenă a cărţii.
Adevărul acesta ar putea fi bănuit chiar şi numai din caracter poliţienesc, şi de înzestrare a bibliotecilor începă­
faptul că întâiul subiect, desbâtut in patru conferinţe, de toare, şi prin urmare de caracter cultural. De atunci legea
nou înfiinţata secţie de bibliografi şi bibliotecari a Institu­ românească l-a pierdut pe cel dintâi, şi l-a păstrat, întărit şi
tului Social Român, a fost cel care dă un prilej acestor rân­ organizat, pe cel de al doilea. Sute de mii de volume şi de
duri. Nu ştiu dacă era in firea lui sau dacă Perpessidus, publicaţii au intrat după aceea in bibliotecile noastre care se