Page 45 - 1933-04

C R O N I C A 2 5 1

bucuri de regimul legii, şi !n întâiul rând in cetatea noastră a şi în alte ţări, nu se pot închipui fără bibliotecar. Bibliotecarul
cărţii, Academia Romi ni. Toati canea aceasta, din care ciu­ trebue chiar să existe înaintea lor. Fără el, ele nu sunt decât
gulesc pe alocuh, se învârteşte de altminteri ca pe o osie, un decret dat de un rege sau de o corporaţie legislativă, după
in jurul ei. loc şi timp, care hotărăşte înfiinţarea unei biblioteci, carac­
Lucrarea Secţiei Bibliologice a Institutului Social Romin terul şi scopurile ei generale, dar n’au încă fiinţă aevea. Sar­
nu urmăreşte inşi numai să faci o expunere a chestiunii. Ea cinile acestea se încredinţează dela început unui corp de bi-
depăşeşte interesul curat documentar şi Încearcă să tragi
liniile unei mai bune aşezări. Proiectul de lege, care o în­
cheie, e ca o încununare. El propune îmbunătăţiri şi lărgiri.
Dacă scopul impunerii exemplarelor gratuite tuturor tipo­
grafiilor din ţară este creearea unei arhive şi a unui izvor de
cercetare pentru cei de astăzi şi toate vremurile care vor
veni, această impunere trebue reglementată cu griji. Acum
ea e o sarcină prea grea pentru producători şi cu toate acestea
nu-şi împlineşte menirea. Sunt prea multe bibliotecile care
au dreptul si primească publicaţiile şi prea puţine cele care
le păstrează şi le pun la indemină in adevăr. Pe de altă
pane, felul cum se aplică legea, fără arătarea unui termen
de predare, face cu neputinţă publicarea unei bibliografii ro-
mineşti ştiinţifice, care ar trebui să fie buletinul lunar al
celei mai bine organizate biblioteci, dintre cele cu folosui
legii. In sfirşit, cărţile de depozit, puse in circulaţie, alături
de cele de uz comun ale bibliotecii, cu timpul se macină.
Depozitul legal ridică toate aceste şi alte iubite întrebări. Căsuţe Laba gâştei
(Scafari-Vidra-Putna) (Dumitreşti-Râmnicu Sărat)
Prietenul cărţii trebue să-l preţuiască aşa cum preţuieşte fi­
nanciarul tezaurul din pivniţele băncii de Stat care garan­
tează toată emisiunea monetei de hârtie. El păstrează aurul, bliotecari, cari hotărăsc bibliografic, şi conturele şi dimensiile
sau produsele trudei alhimistului, din lumea inteligenţei bibliotecii.
Tot in seama lor cad toată conducerea, administrarea şi
creatoare.
răspunderea de ordin cultural, a aşezământului. Lucrul e
ŞCOALA DE BIBLIOTECARI. — Zilele trecute s’au atât dela sine înţeles, încât orice stăruinţă e de prisos. De
făcut in Bucureşti intâile cursuri oficiale de bibliotecari pentru prisos pare deopotrivă să se mai spună că bibliotecarii, cu
asemenea hotărîtoare rosturi, trebue să aibă o pregătire anu­
biblioteci populare. Cursuri de bibliotecari, în deobşte, am
mită, de caracter de-a-dreptul academic. Există şi un tip
mai avut. De n'aş aminti printre cele mai noui decât pe cele
social al bibliotecarului, care a făcut de atâtea ori obiectul
de studiu sau de roman al scriitorului. Orice cetitor, din cei
cari i-au rămas credincioşi, al lui Anatole France, îşi aminteşte
cu dragoste de silueta omului de cărţi care se profilează pe
paginile lui. Cartea, care le încape toate, nu se putea în cele
din urmă să nu se deschidă ca să cuprindă şi pe cel mai apro­
piat paznic şi iubitor al ei.
La bibliotecile populare s'a crezut o vreme că împrejură­
rile sunt altele. Rosturile lor, socotite mai smerite, îngăduiau
un tratament deosebit. Bibliotecarii de-aici se puteau face şi sin­
guri. Era destul să aibă o pregătire şcolară generală. Cu aju­
torul unor îndrumări scrise şi stereotipc, orice absolvent de
şcoală normală sau de liceu putea să fie încredinţat cu o bi­
bliotecă populară. S'a descoperit insă cu mirare şi foarte cu­
rând că socoteala era greşită. Bibliotecile se înfiinţau, dar
nu mergeau. Când s'a cercetat cu băgare de seamă pricina, în­
cheierea a fost că in toate ţările care se convinseseră de menirea
Ţâţa vacii Floarea Paştelui măreaţă a bibliotecilor populare s’au organizat cursuri şi şcoli
(Racova-Bacâu) (Dumitreşti-Râmnicu Sărat) de bibliotecari. Aici era răul sau locul de unde răul putea
fi atacat. Fireşte că mai putea fi vorba de lipsă de cărţi sau
ale Arhivelor Şutului. Ele aveau însă cu totul alt rost şi nu de cărţi potrivite, de un local neîndestulător sau neplăcut,
iau dreptul la întâieute cursurilor de o săptămână organizate de un public necăjit sau încăpăţânat. Nu trebuia să fie numai­
de Ministerul Instrucţiei prin Direcţia Educaţiei Poporului. decât bibliotecarul capul răutăţilor. Dar cu un bibliotecar
Iată care este noutatea şi care a fost desfăşurarea acestora. luminat toate celelalte piedici puteau fi înlăturate sau neutra­
Bibliotecile de specialitate sau bibliotecile naţionale, la noi lizate, pe când cu unul slab, lucrurile, chiar împlinite şi fru-