Page 50 - 1933-04

C R O N I C A 255

daci expozanţii ar rimine in mare pane aceiaşi, aşezarea cu o neaşteptată stăpânire de sine; Ullea pune id, colo flori
lor in acest cadru va imprumuta Salonului o personalitate spiritualizate. Şi trec peste alţii, cari nu trebue să fie mai
apane. Reînfiinţarea Salonului Oficial n’a însemnat prin ur­ necunoscuţi, şi cred că n’am de ce să mă mai opresc la maeştri.
mare numai o întoarcere la vechea stare, ci a fost inviorati Ascult cuvântul ministrului, care deschide:
de un nou pună de vedere. Suntem la a doua experimentare Iau parte cu o bucurie deosebită la deschiderea Salonului
a lui, deopotrivi de bine primiţi. Viitorul ne păstrează şi alte Oficial de pictură şi sculptură de anul acesta.
uimiri. Din intâile zile ale venirii mele în fruntea Ministerului
Salonul Oficial de anul acesta dă o impresie de armonie Instrucţiei, care ţin să se ştie prin fapte că e şi Ministerul
şi de linişte. Peste toată inşirarea, cu aprinderi şi stingeri Artelor, am înţeles să repun in drepturile lui acest prilej de
treptate, a tablourilor, veghiazâ un perete întreg de auto­ întâlnire a creatorilor de nădejde ai ţării, din domeniul artelor
portrete. Eşti pornit si pleci dela fiecare artist, ca sub călăuza lui, plastice.
şi să-l cauţi in bucăţile pe care le are in toate colţurile sălii. O făceam, nu întâmplător, ci dintr'o convingere, pe care
Uneori te întorci, cănd nu înţelegi ceva şi mai ales cind ai voesc să o schiţez in câteva cuvinte.
suferit o desamigire, parcă pentru ca să te plângi sau si ur­ Veţi vedea atunci mai bine, de ce bucuria acestei zile păs­
măreşti în trisituiile de pensulă de aici ceea ce nu te-a în­ trează pentru mine un caracter deosebit.
destulat dincolo. Expoziţia se face mai vie, cu această prezenţă Arta, în orice material ar lucra, sunet, cuvânt, culoare sau
neîntreruptă şi poruncitoare. material mai dur, rămâne o încununare a vieţii sufleteşti a
Verona stă in mijloc, pe fondul negru cu un cap valorificat unui popor. Ea e podoaba ultimă şi zâmbitoare a acestei vieţi,
aproape cărămiziu, puţin zăvorit şi puţin dispreţuitor. La un o dovadă maximă a puterilor de creaţie şi un drept netăgăduit
capăt, meditează, privind drept înainte de subt ochelari cu la existenţă proprie pentru o naţiune.
cerculeţe groase de os, ca să înşele cu o atenţie de împrumut, In acest înţeles, artiştii sunt cei dintâi şi cei mai iubiţi pala-
un Şirato de nuanţe, intre negru şi gălbui de soare răsare, dini ai spiritului naţional.
iar la celălalt, Teodorescu Sion, mândru şi năvalnic,
cu o pensulă care se face pe rând ascuţită şi se
pierde in alburi şi umbre. Intre ei e Pătraşcu, hoho­
titor ca un ostaş din războaiele religioase care tocmai
şi-a scos chivără de fier din cap după două săptă­
mâni de luptă şi a deşertat o stacană de vin roşu;
Palady, sbârlit şi îndepărtat; Bunescu, osos, crunt
şi plin de furtuni; Nina Arbore, ieşită de sub pânze
trandafirii, cu un joc de mâini mai mult clasic; Ullea,
cu privirea ei străbătătoare şi îndurerată, dintr'o tem­
pera cu mult galben şi albăstriu; Tonitza, numai
frunte şi ochi aprinşi; Constantinescu, atât de bine
clădit; Iorgulescu Yor, cu un cap coborit din lună şi
gătit în schimb cu o pălărie şi o cravată cromatică,
pline de veselie şi de viaţă; Stoica, in culori reci;
Schweitzer Cumpăna, cu fundamentale roşii; Cor­
el eseu, mucenizată medieval, cu voinţă.
Bronzurile şi ghipsurile stau de pază ca nişte hale­
bardieri într'o sală a tronului; închizi câteodată ochii
ca să le auzi pasul şi lozinca schimbului. Domniţa
Muşata e in plină lumină, cu o fetiţă în paşii ei
de damasc; doi Isuşi deschid gura pentru o binecuvân­
tare sau pentru un gemăt pe care nu-1 mai rostesc;
un profil subţire de femeie ridică sprâncenele, pen-
trucă nu înţelege atâta lume: Celina Emilian, Han,
Mihţa Pătraşcu. Boris Caragea a îndrăznit să aducă
patosul unuia din cei doi evanghelizatori tesaloniciem;
Ana Jiquidi pune să privească in poală o dansatoare
cu o rochie sonoră; Tureatcă ridică pe braţele unei
Madone măreţe, aşezate pe un scaun prea jos, un
copil Isus nevinovat şi căutând să se realizeze; Onofrei se Statul înconjurat de toate pildele istoriei şi ale timpului
uită înainte cu un cap de femeie sănătoasă şi fără gânduri. de faţă, nu poate să nesocotească acest adevăr şi să nu aibă o
De pe margini, Viorescu îşi colorează puternic naturile purtare corespunzătoare.
moarte bogate sau inserează cu roşu şi cu frig un peisaj bu- Ar însemna altfel să lucreze împotriva celor mai poruncitoare
cureştean; VasQe Popescu are albâstrimi de smalţ şi prelu­ interese ale lui. Fiecare Stat trebue, cu alte cuvinte, să aibă o
crări de natură noui; Delavrancea Dona, găseşte o atmosferă politică artistică proprie, după cum, de altfel, trebue să aibă
aspră care-i era străină; Stoica ia verde şi alb de pe paletă o politică de stimulare a creaţiei naţionale pe toate tărâmurile.