Page 2 - 1933-05
P. 2
Academia de înalte Studii Agronomice din .Bucureşti
c
ŞCOALA SUPERIOARA DE AGRICULTURĂ
HERĂSTRĂU, AZI ACADEMIA DE ÎNALTE
STUDII AGRONOMICE
Până în preajma anului 1930, agricultura româ Dunăre. Aceste dispoziţii ale tratatului sunt o
nească a rămas în faza economiei patriarhale. Micile răscruce pentru agricultura românească, căreia i
gospodării ţărăneşti produceau numai pentru îndes se deschid deodată mari posibilităţi de desvoltare.
tularea trebuinţelor proprii; marile gospodării boe- Moşiile mari, şi chiar gospodăriile mici încep să
reşti şi mănăstireşti produceau pentru belşugul producă pentru piaţă, pentru schimb. Cererea de
proprietarului. Comerţul intern cu produse agri produse agricole şi în special de cereale era din
cole era foarte redus, din pricină că drumurile ce în ce mai mare, în ţările din Occident, în care
erau rele şi nesigure şi din pricină că fiecare gos toate sforţările mergeau în direcţia desvoltării in
podărie producea tot ce-i trebuia. Consumul ora dustriei. Dunărea era o cale de transport ideală,
şelor era măsurat după numărul redus şi popu pe care se scurgeau produsele agricole ale Ţărilor
laţia mică a acestora. Peste graniţă se făcea co Româneşti. Agricultura iese treptat din faza pa
merţ cu miere, ceară şi vin, mărfuri care aveau o triarhală şi ajunge izvorul principal de bogăţie al
valoare mare şi suportau astfel cheltuelile de trans Principatelor. Această bogăţie a făcut cu putinţă
port, şi cu vite care erau transportate pe picioare. renaşterea materială şi culturală a celor două
Comerţul de cereale era monopolizat de Turcia state, din care se va naşte în curând Ro
ca Putere Suzerană, iar navigaţia pe Dunăre era mânia.
închisă de aceasta. In transformarea agriculturii româneşti, în a-
Tratatul dela Adrianopol a desfiinţat mono daptarea ei continuă la nevoile vremii, a jucat un
polul Turciei şi a hotârît libertatea navigaţiei pe rol de seamă vechea Şcoală de Agricultură dela
BHWiLI Mi