Page 27 - 1933-05

304 B O A B E D E G R Â U

TIMPUL LIBER AL LUCRATORULUI.—Utu din culă ceea ce aceasta era sortită să facă pentru pacea politică
cererile dramatice ale lucrătorilor din fabrici, care a umplut a lumii. Conferinţa muncii, cred dela Washington din 1920,
cu ecoul ei Întreg secolul al nouăsprezecelea, a fost ziua de a hotărit introducerea zilei de opt ore in industrie. Cele mai
lucru de opt ore. Ea ajunsese o adevărată lozincă de luptă multe State au primit-o sau caută mijloacele să o aplice, şi
socială şi a alcătuit punctul cel mai însemnat din programul intre ele se numără, din intăile zile, 41' România. Un proces

Sala de curs la căminul de ucenici din Câmpina

tuturor partidelor politice muncitoreşti sau în colaborare cu ele. mai mult decât secular se încheiase. Biruinţa se părea că le
Lucrătorul era, din punct de vedere al sănătăţii, istovit de o venise muncitorilor din afară ca un dar, printr'o cedare tactică
muncă prea lungă, iar, din punct de vedere social, in neputinţă a clasei patronale şi a guvernelor, dar lucrul nu era decât pe
să-şi mai aibă o viaţă de familie sau o activitate de proprie jumătate Întemeiat. îndărătul ei se găsea războiul mondial,
perfecţionare şi de organizare profesională. înainte de orice cu prefacerile lui sociale şi cu creşterea rosturilor păturii
îmbunătăţire, trebuia câştigată această condiţie de folosire a muncitoreşti. Biruinţa fusese smulsă prin luptă dreaptă,
oricărei îmbunătăţiri. Lupta se ducea înainte cu îndârjire, numai că lupta fusese mutată de pe planul conflictelor locale
prin întruniri, prin presă, prin greve. Producţia se temea de şi naţionale, pe un plan mai puţin sbuciumat, dar cu mai mare
o catastrofă prin creşterea preţului de cost al mârfei, şi se eficacitate, internaţional. Conştiinţa de clasă avea de ce să
împotrivea din răsputeri. Orele de lucru efectiv in fabrici şi se simtă sporită.
in ateliere, sau pe şantiere şi in mine, scăzuserâ treptat, dela Numai că scoaterea din câmpul muncii a acestei probleme
cincisprezece şi paisprezece, la douăsprezece, unsprezece şt zece, a adus după sine alta, necunoscută sau neinteresantă înainte.
dar se poticniseră aici. Nădejdile continuării procesului pă­ Nesocotirea ei putea să nască primejdii tot aşa de mari ca şi
reau tot mai slabe şi mai neverosimile. « menţinerea tihnită a celeilalte. Era caşicum in adevăr nu s’ar
Problema a fost deslegatâ dmtr’odatâ şi pentru toate ţările, fi dobândit nimic. Lucrătorul, care, sub regimul zilei de muncă
de Organizarea internaţională a Muncii, care a ieşit din răz- mai lungi decât de opt ore, se afla, e drept, la teascul, dar şi
boiu ca şi Societatea Naţiunilor, ca să facă pentru pacea so­ sub disciplina fabricii, se trezea deodată cu un răgaz cu care