Page 28 - 1933-05
P. 28
C R O N I C A 305
□u ştia ce să facă. Puţin, ca orice sclav liberat, el era pornit fixeze normele de întrebuinţare a acelui timp liber. Nu era
să-l întrebuinţeze rău, in explozii de bucurie, şi să-şi aducă vorba să se ia îndărăt in altă formă ceea ce se dăduse, ci
o pagubă care pusă in cumpănă cu cea dintăi, să se dovedească să se pună la adăpost folosirea darului făcut. Altminteri, cum
rhîar mai vătămătoare, pentrucă nu mai avea in ea, elementul am zis-o şi cum a zis-o mai frumos Biblia, rătăcirea din urmă
in cele din urmă educativ, de nemulţumire şi de revoltă. Binele putea să fie mai grea decăt cea dintâi. Servicii de Stat, orga
se dovedea pe neaşteptate mai stricădos decăt fusese răul. nizaţii muncitoreşti şi patroni au lucrat de-atunci, aproape
Şivoiul acesta de timp liber trebuia captat, înainte să se re mână in mână, pentru cât mai buna întrebuinţare a timpului
verse şi să distrugă, şi întrebuinţat pentru schimbarea la faţă liber al lucrătorului. Scopurile pe care le urmărea această
a muncitorimii. Muncitorimea se îndrepta abia acum, in răn- întreită întrecere, nu erau şi nu puteau să fie aceleaşi, dar
duri strânse, de milioane şi milioane, către orizontul cultural rezultatele stau in faţa noastră şi sunt uimitoare. Lucrătorul
pe care şi-l dorise cu patimă şi cu jertfă de sânge. Se deschidea nu apărea înainte decât in cek două înfăţişări, de unealtă
in sfârşit marea şcoală a muncii. O făcuse cu putinţă ziua de muncă aproape automatizată şi de căutător de petreceri
de lucru de opt ore. Cei trei opt, ai igienii şi religiei muncii, groase şi măcinătoare; astăzi el are o viaţă cu nenumărate
care păreau pentru totdeauna o formulă goală de carte, opt noui trebuinţe şi satisfacţii. Poate că realizarea cea mai puter
ore de lucru, opt ore de odihnă şi opt ore de viaţă omenească, nică, vrednică să facă ea singură obiectul unei comunicări,
ajunseseră, sau erau pe cale să ajungă o realitate. Niciodată este acea «Opera Dopo lavoro» a Italiei lui Mussolini. Ea a
w® u a
kz '
■ M i f W 'r t - W k, î ■ s . O4JL
:
Sala de mâncare dela Cantina muncitorească din Capitală
muncitorii n’avuseserâ dreptul la un mai mare chiot de bucurie, căutat să se substitue in toate socialismului, împrumutându-i
care să facă înconjurul pământului, decât acuma.' din metode, dacă nu din idealuri, şi nu ştiu cine ar putea
Cât de strâns era legată problema zilei de opt ore de pro susţine că n'a izbutit. Pregătire profesională, intelectuală,
blema timpului liber, a arătat-o însuşi Biroul Internaţional artistică, sportivă au acoperit de adevărate aşezăminte spe
al Muncii, când a chemat o conferinţă care să discute şi să ciale întreaga ţară şi, ajutate cu mijloace băneşti mari şi cu o
