Page 32 - 1933-05

C R O N I C A 3«5

cumpărate in acest scop. Partea propriu zisă de creaţie, după o prezentare cât mai românească a altor fime, prin titluri şi
cerinţe şi cu subiecte de program şcolar românesc, n’a putut nici texte explicative îngrijite.
cel puţin sâ preocupe. Ea ar fi trebuit dealtminteri sâ se lege In vremea filmului vorbitor, starea in fiinţă nu se mai poate
de o introducere a cinematografului In învăţământ, daci nu prelungi. Cinematograful e dator să ia parte la mişcarea ge­
la alte materii, deocamdati la ştiinţe naturale, la geografie şi nerală de răspândire a culturii in ţară, prin spectacole in care
la istoria anelor, lucru care, dupi ştiinţa mea, nu s’a întâmplat viaţa modernă mai cu seamă dela noi sau intr’o prelucrare
decât In unele şcoli minoritare. « Liga culturali a Germanilor • proprie să fie o îndrumătoare de opinie, prin lecţii de limbă
dela Sibiu, care mai târziu s’a desfiinţat, trecându-şi inşi literară, prm încrederea in artă şi in artiştii naţionali. Acest
asupra altor aşezâminte atribuţiile, avea o secţie speciali a lucru, dacă e adevărat pentru oraş, cu amestecul lui de oameni
cinematografului, pe care am vizut-o la treabi, mai cu seami şi de preocupări şi cu simţul critic mai desvoltat, e cu atât
cu filme, fie mişcitoare, fie fixe, cu subiectele amintite. Am mai adevărat, e singurul îndreptăţit pentru sat sau pentru ma­
folosit insumi filme ale Casei Şcoalelor la diferite şezitori de joritatea populaţiei României. Inchipuiţi-vă filmul vorbitor
sat şi am vizut cât de bineficitoare pot si fie. Ele incap inşi dus la sat, chiar numai comediile sau unele drame istorice
mai mult in noţiunea de activitate extraşcolari decât in aceea sau cel documentar, in toate limbile pământului, afară de
de lecţie şi de ilustrarea cu imagini vii a învăţământului. aceea a ascultătorilor! Nu numai că ar rămăne neînţeles, dar
Pentru tot ce poate da astăzi cinematograful,
elevii şcoalelor noastre n’au altceva decât prilejul
şi ispita sălilor de spectacol deschise deopotrivă
întregului public, firi deosebire de vârstă. De
aici atâtea plângeri îndreptăţite, nu in sine, împo­
triva artei ca atare, d prin lipsa unei regle­
mentări a vizitării cinematografelor. In alte ţări,
unde, de pildă, tineretul până la 15 sau la 18 ani
nu e îngăduit decât in anume săli şi la anume filme,
potrivite cu anii lor, aceste plângeri sunt mult
mai rare sau au alt caracter. La noi asemenea
privelişti sunt numai întâmplătoare şi par mai
mult o fantezie a comisiei de censurâ. Ele
sunt tot aşa de neeficace ca şi reprezentaţiile cu
calificarea: Numai pentru domni! sau ceva
la fel.
Un orizont mai intins şi mijloace mai multe
s’a încercat să se dea nou infiinţatei Direcţii a
Educaţiei Poporului, care avea un serviriu de
cinematograf, pe lângă care funcţiona Comisia de
control al filmelor. Programul nu s'a putut insă Secţia maşinilor statistice, dela Recensământul Populaţiei
urmări decât fragmentar, pentrucâ s’au împo­
trivit, atât restricţiile bugetare, chiar din întâiul an, cât şi schim­ ar alcătui cu timpul o primejdie, prin falsificarea treptată a
bările de organizare prin care a avut să treacă Direcţia insâş. Acel înţelegerii lumii, săvârşită asupra sufletului colectiv, primitiv,
program depăşea preocuparea şcolară sau extraşcolarâ şi căuta dar sănătos şi original. Problema cinematografului cultural,
să îmbrăţişeze problema in întregime. El şi-a păstrat şi astăzi nu in înţelesul deschiderii undeva a unei singure săli cu pro­
aceeaş valoare. gram curăţat, care poate avea loc, s’a făcut şi la noi, la Dalles
Cinematograful are, atât la noi cât şi aiurea, două înfăţişări, de d-1 doctor Babeş, in colaborare cu Casa Şcoalelor, dar e
una de creaţie şi de industrie, iar alta de comerţ şi de răspândire, de un folos mărginit, ci in înţelesul cinematografului pentru
artistică şi culturală, film şi sală de spectacol sau instalare de toţi, impus de voinţa şi de trebuinţele publicului nostru, şi
aparat de proiecţie. nu impus publicului de producţia internaţională, problema
In latura întâia rămânem, intr'o măsură tot mai neiertată, acestui cinematograf cultural in România se păstrează încă în
tributarii străinătăţii. Filmul românesc e încă o problemă a cea mai mare parte o chestiune de repertoriu. Cu repertoriul
viitorului. Şi nu mâ gândesc numai la producţia de caracter de astăzi cinematograful din România rămâne un cinematograf
internaţional, făcută anume ca să circule şi căreia nu i se închid colonial, pe care indigenii 11 întreţin cu mari jertfe, de sute de mi­
nici ţările cele mai mândre şi stăpâne pe o industrie proprie lioane, ca să petreacă la fel cu patronii din depărtatele me­
cinematografică. E vorba chiar, foarte modest, de filmul tropole.
noutăţilor locale, de micul film documentar, de încercările de Pentru pătrunderea filmului educativ. Direcţia Educaţiei
prezentat un început de ană românească. Mai mult ca o Poporului a îndatorat sălile de cinematograf să aibă in pro­
manifestare a acestui punct de vedere, vrednic, din multe gramul lor zilnic un număr minim de metri de asemenea
privinţe, cum vom vedea, de sforţările cele mai eroice, finan­ film. Trebue mers mai departe pe această cale. Ca să se uşu­
ciare şi tehnice, Direcţia Educaţiei Poporului a rămas cu reze dnematografiştii, cari se plângeau că nu găsesc sau gă­
micul ei laborator cinematografic, in care s’au lucrat şi se sesc foarte anevoie filme educative propriu zise, s’a echivalat,
lucrează filme scurte documentare şi culturale şi se ajută la insă numai deocamdată, filmul educativ cu filmul jurnal.