Page 36 - 1933-05

C R O N I C A 3 1 9

Pluteam de curând pe Dunăre, dela Galaţi pe după cotul unda şi se gândea la noui şi noui mijloace ca s’o proslă­
Renilor, pe dinaintea Isaccei, pe care o vezi abia după ce o vească. Cei 2690 de kilometri pătraţi de bălţi, de grinduri şi
treci, pe la furca Ismailului şi in Deltă. Mă duceam să În­ de plaur ancorat sau călător; cele 65.000.000 de tone de mâl
tâlnesc lumea lui Jean Bart din Europolis. Fusesem de atâ­ şi aluviuni, câte varsă în fiecare an fluviul in mare, făcând
tea ori pe toate braţele şi Înăuntru, pe Chilia până la Vâlcov praguri şi bare şi netezind fundurile; cele 17 din 27 de
părţi de apă câte duce Chilia, cea mai puternică ramură,
cele 8 ale Sfântului Gheorghe şi cele numai 2 din 27 ale
Sulinei îndreptate şi păstrate marei navigaţii; pescarii lipo­
veni sau pescarii români, aşezaţi şi inrădădnaţi aici depe
urma politicii de naţionalizare a marelui prefect de Tulcea
şi poet de România, Ion Neniţescu; vasele şi casele de popas
sub steagul audat al Comisiei Dunărene, cu Şutul ei in
Stat; expediţiile de vânători sau de excursionişti; operatorii
de film ai Casei Ufa cari prind viaţa bălţii şi a vietăţilor ei,
ca s’o poarte prin toate cinematografele lumii şi s’o popu­
larizeze; aspecte şi probleme, poveşti şi cercetări ştiinţifice,
acestea toate şi multe altele fac la un loc minunea Deltei
Dunărei. Un cântăreţ al ei a murit. Să ni-i creştem pe cei­
lalţi şi să ne apropiem cu toată incântatea de acest fluviu
tată şi de cea mai mare bogăţie de putere şi de frumuseţe a
neamului nostru. In capul rândului va sta totdeauna Jean Bart,
cu încruntarea lui bună, de om de Mare care întreabă
zările.

In Deltă
CUPA BALCANICA. — Peninsula Balcanică şi toate
ţările ei încearcă să ajungă nu numai o unitate politică,
şi Vâlcioc sau la pădurea Letca, la Stări Stambul şi adânc economică şi culturală, dar şi una sportivă. Cunoaşteam
in Mare, pe Sfântu Gheorghe până la Catârleţ şi pe la toate astăzi balcaniadele de atletism, desvoltate in stadionul ate­
cherhanalele lui, dar niciodată nu mă simţisem mişcat ca
nian de marmură albă al lui Averof, şi cunoaştem întâlnirile
acum, in această primăvară târzie cu sălciile abia inverzite
de foot-ball pentru Cupa balcanică. Cea din urmă a avut
şi cu păsăretul abia sosit in baltă. Cartea era proaspătă in loc in Bucureşti. A fost o săptămână de întreceri aprige şi
mine şi o ştiam incărcatâ de oameni şi Întâmplări aevea.
frumoase. Publicul bucureştean, sporit de toţi Bulgarii,
Aveam să mă duc in lungul cheiurilor, să caut unul din
balcoanele de deasupra Dunărei, să mă pierd spre farul
verde al tragediilor, să întâlnesc pe doctor, pe căpitan,
grecoaice cchioase şi vorbăria nesfârşită a cafenelelor. Euro­
polis n'a adus numai Delta Intre noi, dar a ajutat pe oa­
menii Deltei să se descopere şi să se preţuiască. Vechiul
dicton biblic, al acelui nimănui profet in ţara lui, aici nu se
potriveşte. Nicâeri cartea nu s'a desfăcut cu atâta înfrigu­
rare şi n'a fost cetită cu mai multă aprindere decât in Su-
lina. Lumea e mândră de sine, că a putut-o da, şi mândră
de scriitorul, care a prins-o atât de credincios.
Dar Jean Bart se gândea să scrie o nouă carte, care e o
pagubă nespusă că are să rămână nescrisă. Chiar dacă s'au
păstrat note, ele nu pot fi folosite şi nimeni altul nu e In
stare să-l înlocuiască. Jean Bart a luat parte sau a fost mar­
tor la tot răsboiul nostru din Deltă, la Încercarea Ruşilor,
Încă din timpul când eram fraţi de arme, să ne dea înlături
din pământul dela gurile Dunărei, la intâile semne ale Revo­
luţiei şi la toiul ei, la tragedia flotei româneşti, la atâtea
fapte de nebunie şi de eroism. Câte odată ne povestea un
episod şi ne inştiinţa de gândul pe care 11 avea să se apuce
cu răgaz de o povestire, plină de lucruri necunoscute, a In Deltă
acelor intâmplâri. Poate i-ar fi zis Răsboiul in Deltă, poate
altminteri, dar astăzi ni-e, şi nouă şi lui, tot una. Iată o Sârbii şi Grecii veniţi anume, fie din ţară, fie de peste ho­
cane care a murit cu scriitorul a. tare, a simţit fiorii marilor spectacole populare. Stadionul
Delta va fierbe şi mai depane de viaţa-i milenară, fără Oncfului, care e in construcţie, a putut fremăta de 25.000
să ştie de acest rapsod al ei, doborit tocmai pe când ii cânta de privitori.