Page 15 - 1933-06
P. 15

333
                                              B O A B E   d e  g r â u
           tronul  Patriarhiei,  Hrisant  Notara,  n   r^r  *j
                                                e                jinise pe Hrisant * ‘)* Puţin timp după Decemvrie
           oinoseuse  de  mai  înainte.  Când  acesta  hotărîL  ,    1726 Hrisant Notara se întâlneşte cu Nicolae
           rezidi biserica Sfântului Mormânt şi când aju-
                                                                   Mavrocordat, care-1 rugase de mai înainte să-i
                                                                                culeagă cărţi istorice şi monete
                                                                           .* vechi. Atunci închină Mavrocordat
                                       Y                                   , :  Ierusalimului m ă n ă s t i r e a  Sf.
                                                                             Â
                                                                            Treimi  din  Bucureşti,  cu  toate
                                                                            proprietăţile  —  după  spusa  hri­
                                                                           sovului:  «întru  mântuirea  sufle­
                                                                            tească  şi  pomenirea  veşnică  a  sa
                                                                            şi a repauzaţilor săi părinţi ».
               '                                      'i§c \                  Şi  daniile  se  continuă  astfel  şi
                                                                            sub  ceilalţi  Domni  fără  întreru­
                                                                            pere,  pe  vreme  ce  pelerinii  Mol-
                                                                            dovalahiei  în  c e t e   numeroase
                                                                            purced   evlavioşi   către   Sfântul
                                                                            Mormânt,  alcătuind  mai  mult  de­
                                                                            cât  alţii  «  fericirea  »  călugărilor,
                                                                            precum   se   exprimă   Patriarhul
                                                                            Nectarie.  D e s e o r i   mă  gândesc,
                                                                            câtă  credinţă  covârşitoare  a  fost
                  .oA5>\A^i\,                 CiiaivjXij^iVr                în  sufletele  lor,  spre  a  se  fi  avân­
                                                                            tat  până  la  Ierusalim  în  a c e l e
                                                                            zile,  când  şi  călătoria  în  ea  însăş
                                                                            era  foarte  grea  şi  plină  de  pri­
                                                                            mejdii  nebănuite.  Intrau  în  Pa­
                                                                            lestina  fie  prin  I a f f a ,   fie  prin
                    ^yiK?v-                          '^ -                   Alexandria,  străbătând  bună  parte
                                                        u
                                                                            din  pustiu  c ă t r e   Ierusalim.  In
                                                                            1844  călătorul  englez  Alexander
                                                                            William  Kinglake  a  dat  peste  un
                                                                            grup  de  pelerini  valahi  intr’un  han
                                                                            din Gaza:
                                                                              «Pe  când  şedeam  la  intrarea
                                                                            chiliei  mele,  uitându-mă  jos  în
                                                                            curte,  sosise  din  deşert  o  caravană.
                                                                            Era  compusă  mai  ales  din  pe­
                                                                            lerini  Moldoveni,  cari,  spre  a-şi
                                                                            săvârşi  deplin  misiunea,  începu­
                                                                            seră  prin  a  vizita  racla  Fecioarei
                                                                          j  în  Egipt,  şi  acum  se  duceau  la
                                                                        \\  Ierusalim.  Fuseseră  surprinşi  în
                                       i 1                                  deşert  de  bătaia  unui  vânt,  care
                                                                        \  aşa  răscolia  n i s i p u l   şi  ridica
                                                                        H  înainte-le  aşa  munţi,  încât  că­
            •A;
                                                                            lătoria  lor  fusese  grozav  de  ne­
                                                                            liniştită  şi  împiedicată  şi  proviziile
                          . • ‘ * \ .  - . '  •  v                          lor—incluzând  apa  cea  mai  pre­
                                                                            ţioasă  din  toate  —  fuseseră  mân-
                           : • . . -  V.-.:                               •  tuite  cu  mult  înainte  de  a  ajunge
                                                                        •  la  capătul  anevoiosului  drum.  So­
             Pagina întâia din Orologhion, manuscris arab din   , ..        sirea  caravanei  atrăsese  numeroase
                                                                       ‘
                                    de proslivirt câtre Şerban Canucun’no U 6 ,Cat e '  *   SCr son  şi  diferite  pâlcuri  în  curte.  Acolo
                                                                            era  pelerinul  Moldovan  în  haina-i
           toare  nu  soseau  de  nicăeri,  «numai  fostul  Voevod          de  samur  şi  căciula  de  blană  şi
           al  Ungrovlahiei,  Şerban  Cantacuzino,  care  încă   gramada părului stufos...».
           sub  Dosoftei  îşi  exprimase  dorinţa  de  a  cheltu’
           pentru clădirea Bisericii înălţării, darnic îl spr *  ) Istoria Bisericii Ierusalimului de Hrisostom Papadopulos,
                                                            P’  7, Ierusalim, 1910.
                                                              6i
   10   11   12   13   14   15   16   17   18   19   20