Page 18 - 1933-06

IOAN GEORGESCU: ŞCOLILE DIN BLAJ 335

asemenea instituţie e foarte trebuincioasă. Cu toată teriile de învăţământ ce trebuiau «a se ceti/ajse
încuviinţarea ce i s'a dat, nu ştim să fi funcţionat proceti şi a se tâlcui ». Acestea sunt: 1. Poruncile
o asemenea şcoală. In scurta istorie a liceului din Dumnezeeşti; 2. Tainele Dumnezeeşti şi Poruncile
Blaj până la 1848, publicată în latineşte, de direc­ bisericeşti; 3. Despre credinţă şi adevărul S.
torul acestui liceu Petru Popa, în anuarul 1852—3 Uniri; 4. învăţătura limbilor şi a ştiinţelor. Pre-
se spune că, deşi împăraţii încuviinţaseră mai dându-se cu sârguinţă acestei materii, «nici o plată
multe şcoli naţionale pe seama Românilor din
Ardeal, ele totuş nu se putură deschide din pricina
împotrivirii Ungurilor din guvernele de pe vremuri
ale acestei provincii. A trebuit să ajungă episcop
energicul Ioan Inochentie Micu, pentru ca visul
de aproape o jumătate de veac al clerului şi popo­
rului român din Transilvania să se înfăptuească.
Sfătuit de prietenul Petru Dobra, funcţionar în
Ministerul de Finanţe de pe vremuri al Ardealului,
şi sprijinit şi de papa dela Roma, acest episcop
obţine schimbul moşiilor mai mici, dar, fiind în
locuri aşa depărtate, anevoie de administrat, dela
Sâmbăta de jos şi Gherla, cu cea încă odată aşa
de mare şi de bogată dela Blaj. O diplomă împă­
rătească din 21 August 1738 acordă acest schimb,
încă înainte de sosirea acestei diplome, episcopul
părăsi Făgăraşul, mutându-şi reşedinţa în castelul
de pe vremuri al lui Apafi, aşezat la împreunarea
celor două Tâmave. Aici se întruni în sobor clerul
la 26 Ianuarie 1738. Intre hotăririle luate de acest
sobor a fost zidirea unei mănăstiri şi a şcolilor
trebuincioase clerului şi poporului român. Pentru
acoperirea cheltuielilor acestor clădiri, clerul vo­
tează 25.000 floreni pe care are să-i verse timp
de cinci ani. Călugării, cari urmează să fie primiţi
în noua mănăstire, au să fie uniţi, din cinul Sfân­
tului Vasile, păstrători ai rânduelilor Bisericii Ră­
săritului. Dintre aceşti călugări, trei sau patru vor
avea grijă de scrisorile clerului şi ale neamului
românesc. Lucrările de construcţie încep îndată.
Totuş înaintează aşa de anevoie. In 1847, când
marele lor întemeietor era în exil la Roma, ele
sunt încă tot neterminate. Trebue să-i urmeze în
scaun vrednicul său vicar general, Petru Pavel Fetoţ/rrtt
Aron, pentru ca, după doi ani de păstorie, să se Catedrala Mitropoliei Române Unite, Blaj
deschidă aceste şcoli, la 11 Octomvrie 1754.
dela ucenici aşteptându-se», bunul episcop răs­
I
pundea, în adevăr, «aşteptării neamului şi lipsei
Deschiderea şcolilor din Blaj. La data numită, bisericii ► , deschizând aceste «fântâni ale daru­
episcopul Aron vesteşte pe toţi credincioşii din rilor ». Cu învăţământul limbilor şi al ştiinţelor
• ţara Ardealului şi părţilor ei adause * că, potrivit era însărcinat ieromonahul Grigorie Maior; cu al
dorinţelor creştineşti ale stăpânilor de atunci, îm­ credinţei şi al adevărului S. Uniri, ieromonahul
păratul Carol al Vl-lea şi fiică-sa, «crăiasa» Maria Atanasie Rednic; iar dascălul şcoalei de obşte era
Teresia — aceasta a stăruit mult pentru organi­ Constantin Dimitrievid. • Prefectul * sau « marele
zarea învăţământului public prin legea «Ratio vătaf ► al şcolilor era ieromonahul Silvestru Ca-
Educationis * — se apucă « de deschiderea învă­ liani; iar ispravnicul trapezării şi al altor trebuinţe
ţăturilor şi chivemisirea într'însele a celor lipsiţi *. ale casei era ieromonahul Gherontie Cotorea.
Ca faţă bisericească, el îşi aduce aminte că înce­ Precum vedem, aceste şcoli au îndată, dela în­
putul înţelepciunii e frica lui Dumnezeu; de aceea ceput, toate gradele şi nuanţele: a) primar (şcoala
porunceşte să se facă « cu evlavie * toată rânduiala de obşte); b) secundar (învăţământul limbilor şi
bisericească. Grija acestor rânduieli o va avea al ştiinţelor, din care s’a desvoltat liceul de astăzi);
eclesiarhul, cinstitul arhimandrit, Leontie Mos- c) superior (seminarul, din care s'a făcut Academia
chonas, originar din insula Naxos. Urmează ma­ Teologică de acum). Cât de bine venite erau