Page 19 - 1933-06

B O A B E D E G R Â U

aceste « fântâni ale darurilor », ne-o arată numărul mai pe urmă, ne putem închipui ce înrâurire bine­
cel mare al celor însetaţi ce alergau din mari de­ făcătoare va fi avut asupra elevilor pe cari i avea
părtări să se adape la ele. In primul an sunt şapte­ zi de zi sub povăţuirea sa! Nu sunt de trecut cu
zeci şi patru (74); iar în al doilea şi cel următor vederea nici ceilalţi întâi profesori ai Blajului.
numărul lor trece de trei sute. Vlădica Aron, adevărat arhiereu al Domnului, ca
şi omonimul său din Biblie, avea mână bună; ştia
să-şi aleagă oamenii. Atanasie Rednic, călugăr
aspru şi smerit, om cu inimă bună, el însuş episcop
după moartea lui Aron, a fost profesor harnic.
El a scris două cărţi pierdute, din nefericire,
amândouă: « In contra schismaticilor » şi « Despre
starea bisericii Românilor din Ardeal ». Şi tot aşa
a fost « ispravnicul trapezării», adică economul
Gherontie Cotorea. Dela el au rămas mai multe
lucrări: «De religia şi obiceiurile Turcilor*; « în­
văţătură creştinească sau catehism mai mare •;
* Istoria schismei Grecilor după Maimburg •;
4 Pravila după rândul slovelor dela buchi •; * Despre
articuluşurile cele de price *. Precum arată regre­
tatul Augustin Bunea în « Episcopii Aron şi Nova-
covici • (p. 368—373), aceste lucrări nu sunt simple
compilaţii; ci conţin o mulţime de reflecţii, obser­
vaţii şi aplicaţii potrivite împrejurărilor dela noi.
Silvestru Caliani n’a fost autor, dar a fost şi el o
personalitate foarte distinsă. Probabil că a cola­
borat la lucrarea «Floarea adevărului», dovezi
culese din cărţile rituale ale Bisericii Răsăritului
pentru cele patru puncte deosebitoare intre orto­
docşi şi catolici. Tipărind-o şi în latineşte, călu-
Episcopul Ioan Inochentie Micu

Cum se explică această afluenţăf* Intâiu, prin
destoinicia profesorilor şi, al doilea, prin înlesnirile
materiale făcute de episcopi elevilor. Blajul, dela
început, a avut norocul să aibă în fruntea aşeză­
mintelor sale şcolare şi culturale câteva personali­
tăţi de mâna întâia. Amintim lucrul acesta, fiindcă
e de mare însemnătate. Şcoala nu e clădirea, oricât
de frumoasă; nici cărţile şi mijloacele de învăţă­
mânt, oricât de bune; ci profesorul; el e sufletul.
II ai? Şcoala va fi vie, va înflori. Nu-1 ai? Trudă
zadarnică; ea va tânji. Ei bine, cel dintâiu dintre
profesorii Blajului, călugărul Grigorie Maior a
fost o personalitate unică, neegalată încă de nimeni
la Români, ca farmec şi putere de convingere. Prin
predicile lui însufleţite, a convertit la Unirea reli­
gioasă cu biserica Romei peste 50.000 de familii.
Atât de mare era popularitatea lui, încât, pe timpul
când fusese închis în mănăstirea Muncaciului, po­
porul român din Ardeal i-a făcut duiosul cântec:
Ploui, ploui prin copaci,
Robu-i Maior in Muncoci...
Episcopul Petru Pavel Aron Fiu/ur
Iar mai târziu, când a ajuns vlădică, tot acest
popor a rostit despre el neuitata părere: ♦ Asta-i gării dela mănăstirea Sfintei Treimi din Blaj au
vlădică, nu nimică! ». Dacă atâta putere de fascinare adus un mare folos bisericii şi neamului: ne-au
a avut acest călugăr-profesor asupra maselor de pus în legătură directă cu Apusul luminat, care a
săteni pe cari, de cele mai multe ori, cu prilejul început să se intereseze mai de aproape de noi şi
propovedaniilor sale, îi vedea mai întâiu şi, poate, să reediteze mai târziu această preţioasă lucrare.