Page 22 - 1933-06

IOAN GEORGESCU: ŞCOLILE DIN BLAJ 339

luarea aminte asupra lui cu tot dinadinsul. Aşa Era nu numai un învăţat, ci şi un sfânt. Lu­
se face că, între cei şapte canonici numiţi de el la crarea lui despre educaţie, tipărită într'un anuar
1807, a fost şi Vasilie Filipan. Mai târziu a fost al liceului, ar trebui reeditată. Atâtea observaţii cu­
profesor de drept şi de istorie bisericească la minţi şi poveţe folositoare cuprinde pentru toţi.
Academia Teologică din Blaj. A murit ca preposit Asemenea ar trebui să vadă lumina publicităţii
al capitlului din acest oraş. Dela el a rămas o şi cartea de rugăciuni ce se spune că întocmise
istorie bisericească în latineşte. acest preot cucernic. Cred că nimeni nu l-a ca­
In zilele lui Lemeni încă se vorbeşte de un pro­ racterizat mai bine decât foştii săi elevi cari, plini
fesor genial, Iosif Papp (Pop), doctor în teologie de recunoştinţă şi de admiraţie pentru însuşirile lui
şi el. Preda atât dogmatica la Academia Teologică, alese de mare erudit şi sfânt, îi spuneau «PapaV.
cât şi religia la liceu. Venind în 1839 la Blaj Fran­ Dar să încetăm cu notele despre profesori, oricât aţr
cezul A. de Gerando, autorul lucrării « La Tran­ fi de interesante. }
silvanie et ses habitants *, după primirea ospita­ Elevii. Şcoala nu e pentru profesori, oricât d<
lieră ce a găsit la episcopul Lemeni, vorbeşte cu distinşi ar fi, ci pentru elevi. Ei sunt mândria şi
mare admiraţie despre acest profesor de
filozofie, zice el, «tânăr, plin de inimă
şi de inteligenţă *. El recunoaşte că da-
toreşte mult bunelor şi folositoarelor sale
sfaturi şi-şi face o plăcere, mulţumindu-i
călduros. Mai spune despre el că ocupa­
ţiile lui îl silesc la muncă neîncetată,
totuş, în momentele libere, el a găsit
destul răgaz să studieze principalele
limbi ale Europei, vorbind franţuzeşte,
italieneşte, nemţeşte, latineşte, ungu­
reşte, româneşte şi turceşte; şapte limbi.
Cred că nu despre mulţi profesori s’au
putut şi se pot spune asemenea cuvinte.
Păcat că nici dela acest tânăr genial,
cum îl numeşte Bariţiu, n'a rămas nici
o lucrare scrisă şi că a avut un sfârşit
atât de tragic: înnecat în Tâmavă.
De nivelul înalt al şcolilor din Blaj de
pe timpul mitropolitului Vancea şi Mi-
hali nu mai vorbim. Având mai ales
la Academia Teologică numai profesori
titraţi, doctori în teologie şi cu înalte
preocupări ştiinţifice ca: Bunea, Grama,
V. Hossu, I. Mărcii, V. Smigelschi, ş.
a., această academie putea rivaliza cu
anume facultăţi de teologie din străină­
tate. Dar nici liceul nu rămânea în
urmă. Vorbind despre seriozitatea în­
văţământului secundar din Blaj, A.
Papiu Ilarian (Ist. Rom. din Dacia sup.
I, 231) spune că tinerii erau bine clasi­
ficaţi în aceste şcoli. Cei ce le părăseau
şi frecventau alte şcoli străine îşi păs­
trau clasificaţia obţinută la Blaj; nu Curtea vechei mănăstiri a S. Treimi cu o aripă a acestei mănăstiri,
erau retrogradaţi. Acelaş lucru îl putem acum liceu de băieţi. (După o acuarelă a d-lui Prof. Marian).
spune şi noi despre timpurile mai
noui. Un profesor şi un pedagog ca Emil Viciu mângâierea lor. Izbutesc să dea elevi buni, ele­
nu cred să fi avut multe institute din lume. mente folositoare societăţii şi naţiunii? Şcoala şi-a
d încă şi alţi toţi ori care iubitori de spăsenie fiind vor cu­ şi a dobândi prin plinirea lor viaţa de ved, care tuturor o
geta a avea dintr'insele ceva cunoştinţă de lipsă, să se poată poftim prin darul Domnului nostru Isus Christos. Dat în
inderepta şi în ce vreme a lc cerceta, precum şi dorim tu­ Blaj, anul Domnului 6 mie şapte sute dndzed şi patru,
turor cum Intr’insele chivemisir.du-se să se deprindă, şi cu- unsprezece zile ale lunei lui Octomvrie (ss) P. Pavel. Din po­
prinzându-le să le înveţe spre îndreptare a vieţui creştineşte. runca Măriei Sale (ss) Raţ Petru, logofăt St. Mare.