Page 23 - 1933-06

w> B O A B E D E G R Â U

atins ţelul. Nu? Ea nu mai are drept de existenţă. de unitate naţională, au trecut îngustele hotare
După poamă se cunoaşte pomul, după fapte se ale Ardealului de pe vremuri şi s’au stabilit în
judecă omul. Şi fapta educatorului este elevul. principate, creindu-şi rosturi însemnate şi contri­
Adevăratul educator parcă nu urmează povaţa buind, după puteri, la înfăptuirea, cu un ceas mai
« Destul este ucenicului să fie ca învăţătorul», ci curând, a acestei unităţi. Şi, fiindcă viaţa şi acti­
vrea mai mult: să-l îmbogăţească pe acesta cu vitatea multor elevi distinşi ai Blajului a fost urmărită
parte în cercetări speciale, parte în lucrarea mai nouă
« Românii ardeleni din Vechiul Regat * publicată
de d-1 Iuliu Moisil în vasta monografie jubiliară
«Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşul»,
noi nu vom stărui decât asupra unora mai puţin
cunoscuţi sau şi asupra celor cunoscuţi, din puncte
de vedere necunoscute.
In învăţământul superior, pe lângă bine cunoscuţii
Aron Florian, Bărnuţiu S., Bianu I., Bob Fabian V.,
Câmpeanu P. M., Coste Ion, Maiorescu I., Manfi
I., Micle Şt., Pop V., Blajul a dat şi pe:
Densusianu Aron, născut la 19 Noemvrie 1837
— nu în 1838, cum greşit arată Enciclopedia Ro­
mână a lui C. Diaconovich — din părinţii Vizantie,
preot şi soţia sa Sofia. Numele familiei era Pop
cu epitetul nobilitar de Haţeg, obţinut pentru fapte
de vitejie contra Turcilor. Un reprezentant al fa­
miliei s'a aşezat ca preot în Măceu lângă Haţeg.
Dela acest preot cărturar au rămas două predici.
Mama, Sofia, încă era din o veche familie preo­
ţească, originară din Boj, un sat în munţii Hu­
nedoarei. Aron este al treilea, între patru feciori
şi două fete. Numele Densusianu li s'a dat de
Emil Viciu profesorii dela Blaj, pentru a-i deosebi de alţi elevi
cu acelaş nume. Primele cunoştinţe le-a dobândit
toata comoara ştiinţei, înţelepciunii şi experienţei în casa părintească dela tatăl său, preot cu pregă­
sale; să-l scutească de atâtea rătăciri păgubitoare; tire sistematică dela Blaj. In 1846, Aron e dus la
să-i înmulţească energiile şi posibilităţile de afir­ şcoala călugărilor franciscani din Haţeg, unde, din
mare; să-l facă mai mult decât el. Şi sub acest cauza limbii ungureşti, pe care nu o cunoştea
raport, Blajul rămâne neîntrecut la Români. După îndeajuns, şi a tratamentului puţin pedagogic al
o statistică publicată în anuarul liceului pe 1921—2, călugărilor săcui, s’a ales cu o ură adâncă de
până la sfârşitul acestui an şcolar, la acest liceu limba ungurească şi de viaţa scandaloasă a călu­
urmară 41.388 fele vi; la cursul de filozofie, 799 gărilor. Evenimentele dela 1848 au lăsat impresii
elevi; la şcoala de fete 5472 eleve; la şcoala normală neuitate băiatului de 11 ani. Gloatele cu lănci
3591 elevi; la şcoala primară 20.062 elevi. In total lungi şi sclipitoare se adunau la Densuş sub con­
71.312. Din acest tablou lipsesc elevii seminarului ducerea fratelui său mai mare Beniamin, mai târziu
devenit mai apoi academie teologică. Din neferi­ canonic la Lugoj. Cetia cu mare plăcere şi recetia
cire, datele privitoare la seminar sunt şi mai de­ la popor proclamaţiile comitetului naţional din
fectuoase. Ele nu încep decât cu 1806 şi de pe mulţi Sibiu. In 1848, părinţii îşi pierdură toată averea,
ani (1808—12) lipsesc şi după aceea. Totuş, din jefuiţi de Unguri. Bruma de parale pe care o
datele existente, aflăm că, până la sfârşitul numi­ ascunseseră în pământ au fost nevoiţi s’o dea
tului an şcolar, au absolvit teologia 1692 elevi. pentru a scăpa pe Beniamin ajuns ca tribun pri­
Dacă la aceştia mai adăugăm câte 1500 de elevi zonier la Unguri şi osândit la moarte. In timpul
câţi are anual în medie generală Blajul la toate jafului, Aron, singurul copil mai mare acasă, a
institutele sale de învăţământ, adică încă 16.500 fost chinuit de Unguri să spună, unde sunt în­
elevi, rezultă că din aceste şcoli până în prezent gropaţi banii. Deşi ştia, a răbdat, dar n'a spus.
au ieşit cam 89.504 elevi. E, de sigur, o problemă Din pricina sărăciei, câtăva vreme, părinţii nu l-au
din cele mai interesante de istorie culturală să ur­ putut da la şcoală. In cele din urmă, erau hotă-
măreşti rostul în viaţă al acestor elevi. Până ce se riţi să-l trimită la şcoala militară din Caransebeş.
va putea pune la cale o operă atât de vastă ca Dar mama s'a răsgândit. Nu voia ca fiul ei să
aceasta, să restrângem puţin terenul cercetărilor umple vreun şanţ pentru Nemţi. A stat, deci,
şi să ne limităm a urmări ceva mai de aproape câtva timp acasă, având prilej să cunoască viaţa
pe acei elevi ai Blajului cari, povăţuiţi de îndemnul dela ţară cu tradiţiile, datinele, cântecele, pove-