Page 3 - 1933-06
P. 3

Scoarţele Evangheliei Episcopului Luca, 1616


                         URME ROMÂNEŞTI LA IERUSALIM



           Dcla  Sfântul  Mormânt  urci  puţin  şi  dai  în  uli­  caligraful  Mathei,  autorul  evangheliei  scrise  la  Iaşi,
         cioara  Patriarhiei,  asupra  căreia  se  lasă  de  amân­  în 1599. Spune între altele:
         două  părţile,  apropiindu-se,  caturi  sprijinite  in  că­  «  Domnia  pe-atunci  Ioan  Asan,  fiul  regelui  Asan,
         priori,  cafasuri  de  lemn,  fereşti  zăbrelate.  Aduce   bătrânul,  care  cu  marea-i  vârtute  ocupase  toată
         cu  Fanarul  Stambulului.  Influenţa  turcă  se  re­  Macedonia,  Tracia,  Dalmaţia,  şi  Maesia  şi  Albania
         simte  şi  înăuntrul  clădirilor,  dela  curtea  bisericii   şi  Tesalia  întreagă,  cu  Thesalonica  şi  sfântul  munte
         Sfinţilor  Constantin  şi  Elena  până  la  terasa  cu   Athos,  până  la  Dyrachium.  Şi  pretutindeni  mitro-
         lauri  şi  chiparoşi,  unde-i  pitită  biblioteca.  Stau   poliţi  şi  episcopi  hirotonisia...  *.  Apoi,  venind  din
         ici  adunate  peste  două  mii  de  manuscrise,  multe   Constantinopol  nişte  soli  trimişi  de  Asan  pentru
         religioase,  altele  mărturisind  de  greutăţile  ce-a  în­  strămutarea  moaştelor  sfintei  Paraschive,  manu­
         tâmpinat  ortodoxismul  în  decursul  vremii,  şi  mai   scrisul  adaugă:  «  Regele  mersese  la  întâmpinare  cu
         ales  după  fanatismul  musulman,  trezit  de  cruciaţi.   oamenii  săi,  cu  oaste,  cu  Elena,  mamă-sa,  şi  cu
         Saladin  trecuse  poruncă  legiuitoare:  niciun  aşe­  regina  soţie.  Ana.  De  asemeni  ieşiseră  Patriarhul
         zământ  creştinesc  să  nu  se  repare  ori  înoiască;   Vasile  al  Tâmovei,  cu  toată  rânduiala.  Ingenun-
         pentru  ca,  dărăpanându-se,  cu  vremea  să  înceteze   chiând  regele  pe  lângă  lacră,  o  sărutase  evlavios
         şi  orice  amestec  în  Palestina.  Fireşte,  pe  urmă  se   şi  se  bucurase  şi  mulţumise  lui  Dumnezeu,  că-1
         ridicase  măsura;  dar  alte  piedici,  numeroase  şi  ne­  învrednicise a se închina acestor rămăşiţi sacre * *).
         bănuite  născură,  şi  nu  odată  împăraţii  Bizantini   Ştiri  sigure  despre  legăturile  noastre  cuUerusa-
         trebuiră  să  intervie  cu  rugăminţi  şi  făgădueli  către   limul  nu  avem  înainte  de  sinodul  Florentin,  1439.
         stăpânitorii  Palestinei.  Aşa,  Ioan  Cantacuzino  la   După  unsprezece  ani  se  ţinu  la  Constantinopol  un
          1348  trimise  deputăţie  sultanului  Egiptului  Nas*   alt  sinod  al  patriarhilor  ortodoxi,  respingându-se
         redin  Hasan-Ibn-El-Naser,  care,  dându-şi  înalta   înţelegerea  cu  Papa  —  hotărirea  iscălind-o  şi  Mi­
         ocrotire  Locurilor  Sfinte  şi  pelerinilor,  aminteşte   tropolitul  Nicomediei  Macarie  din  partea  lui  Da-
          în  scrisoarea-i  de  răspuns  împăratului  şi  pe  Bulgari,   mian al Moldovei. Şi din aceeaş Moldovă pornise
          pe Vlahi, pe Asani.
            Despre  aceştia  din  urmă,  ne-a  lăsat  un  manuscris  *) Codicele Patriarhiei Nr. 161, pp. 54—66.



                                                                       SALA DE LECTURA
   1   2   3   4   5   6   7   8