Page 30 - 1933-06

IOAN GEORGESCU: ŞCOLILE DIN BLAJ 347

cl. I şi II primară din Craiova. In 1865, e pro­ mânilor din Ardeal şi Ungaria, 1697—1701 » (Bu­
fesor la şcoala centrală de fete. Introduce cel din- cureşti, 1897).
tâiu educaţia fizică în şcoală, face lecţii afară în Pumnul Aron, născut la 27 Noemvrie 1818 în
curtea şcolii, şi chiar pe câmp. Era convins că, Cuciulata-Făgăraş, face clasele primare la Odor-
între educaţia fizică, morală şi intelectuală, e o hei , cele secundare la Blaj şi Cluj, cele teologice
legătură strânsă, indestructibilă. A fost întâiul şi filozofice la Viena. E apoi profesor la Blaj, unde
director al şcoalei normale de învăţători din Cra­ colaborează la «Organul Luminării » şi « învă­
iova (1870—1873). A fost şi profesor de istorie ţătorul Poporului », îngrijite de T. Cipariu. După
la liceu. A fost inspector la Ministerul de Finanţe revoluţia din 1848, pe timpul căreia el a fost
şi administrator al Creditului Agricol al jud. Dolj. unul din cei mai de seamă animatori, e nevoit să
Patriot înfocat, el şi-a îndrumat pe toţi cei patru se refugieze la Bucureşti, de unde cu mare greutate,
fii ai săi pe cariera armelor, ştiind că, numai cu după o lungă bolire de coleră, ajunge la Cernăuţi.
ajutorul acestora, se va înfăptui idealul nostru «Nici că ne-ar fi putut sosi mai la timp!» scriu
naţional. Unul din fiii săi e d-1 General Marcel Bucovinenii (în « Voci asupra vieţii şi însemnătăţii
Olteanu, inspector general de armată. O fiică a lui A. P. de I. G. Sbiera *, Cernăuţi 1889, p. 6).
sa, d-na Mioara Giuriade, e directoarea Conserva­ Făcându-i elogiul în dieta Bucovinei, istoriograful
torului de muzică «Cometti» din Craiova. Altă Eudoxiu Hurmuzachi spune: «Distins ca învă­
fiică a fost d-na Adelina, măritată Tăslăuanu, di­ ţător şi educator, ca filantrop şi patriot, ca filolog
rectoarea unei îngrijite « Biblioteci a copiilor ». A şi scriitor, cu râvnă şi prevedere rară, a promovat
murit în August 1887, şi e înmormântat la Sibiu esenţial acest bărbat cultura ştiinţifică şi morală a
(Cimitirul din groapă). populaţiei principale din această ţară şi a ştiut să
Neagoe Ştefan, originar din Micăsasa, absolvent ridice şi să întărească, să limpezească şi să nobili-
al liceului din Blaj în 1857—1858, a fost cel din- teze conştiinţa umană şi etnică a acesteia ». Fratele
tâiu profesor şi director al gimnaziului din Foc­ său Alecu numeşte mormântul său «luminos şi
şani la 1866. El preda toate materiile de învăţă­ mare ca inima naţiunii », spunând că el « om mai
mânt. Un fost elev, d-1 Emanoil Cardaş, inspector virtuos n’a cunoscut * (p. 17). Cu tot fonetismul
P. T. T., îl evocă astfel: «Pare că văd pe bunul său exagerat, el a făcut mult pentru găsirea dru­
nostru profesor Ştefan Neagoe, stând în picioare, mului drept în scrisul românesc şi mai ales în
rezemat de colţul catedrei, radios, cu mintea lui
ageră, întrevedea prin negura vremilor, viitorul
gimnaziului». (Anuarul liceului Unirea, Focşani.
Jubileul de 60 ani; Anuarul şcolar 1925—1926
pag. 1819). După un an de activitate, el e tran­
sferat la liceul din Bârlad.
Păcurariu Pop Corneliu, născut în Şard-Alba,
la 1858. Studiile secundare le termină la Năsăud,
cele superioare, teologia, la Blaj. Fiind redactor
la « Tribuna * din Sibiu, Ungurii îl întemniţează
la Năsăud. Această batjocură îl sdruncină. Tre­
când în ţara liberă, e mai întâiu revizor şcolar
la Vâlcea, apoi profesor secundar la Slatina şi
Călăraşi. Traduce « Cuvinte sufleteşti * de Carmen
Sylva (Bucureşti 1888), iar înainte de aceea pu­
blică «Regule de Bon-Ton » (Blaj, 1882). A în­
deplinit mai multe lucrări din însărcinarea lui
D. A. Sturdza. A colaborat şi la « Observatoriul»
lui G. Bariţiu. Mort la 1904.
Pop Alexandru, născut la 1859 în Sân-Giorgiul
românesc, a făcut studii secundare la liceele din
Năsăud şi Blaj, iar cele universitare la Facultatea
de litere şi filozofie din Bucureşti, obţinând titlul
de licenţiat în 1893. A fost şi arhivar în Biblioteca Secâşeanu Gheorghe
Academiei Române (1884—1891), în care timp a
scris prima bibliografie a periodicelor româneşti deşteptarea sentimentului naţional. Dovadă mişcă­
dela 1817 până la 1887. A trecut apoi ca profesor toare sunt şi « Lăcrimioarele * vărsate de foştii săi
la liceul Codreanu din Bârlad, unde a funcţionat elevi, între care şi Mihail Eminescu, la mormântul
până la 28 August 1902, când a murit. Afară de său. Pe acesta, de altfel, l-a ocrotit părinteşte în
numita bibliografie, a publicat teza de licenţă, casa sa. Dela el a dobândit, probabil, tânărul
lucrare de începător: « Desbinarea în Biserica Ro­ Eminescu îndemnul de a vedea şi a cunoaşte Blajul.