Page 48 - 1933-06

36 C B O A B E D E G R Â U

cu viaţa şi şi-a făcut vânt? ia să mă reped netezit, în seara asta era dezordonat, iar două-
pân'acolo ». trei şuviţe repezite înainte, ai fi zis că voiau să
Mimis râdea. împreună cu el se prefăcu că te sperie. Felul ei de purtare, întotdeauna înda­
râde şi Anghelos. toritor, dulce şi supus, în seara asta lăsa să se în­
— Nu mi-am dat seama cum s'a scurs timpul. trevadă un fel de necaz, amestecat cu buimăceală,
Seara asta a fost frumoasă şi tare dulce... cu încremenire mai vădită încă şi din pricina gurii,
— Şi să vezi, urmă băiatul, că mă băgase în pe jumătate deschisă. Se uita în jurul ei distrată,
sperieţi şi Fotini. <* Du-te de vezi, îmi zice ea, şi orice voce mai puternică oarecum, ai fi zis că
fiindcă te pomeneşti că... toate se fac pe lumea o deştepta dintr'o meditaţie, şi se întorcea spre
asta! * Şi nu glumea de loc; era cu adevărat în­ cel care-i vorbea cu o uşoară spaimă. Ea, care
grijorată ... Fiindcă a fost cu neputinţă s’o con­ servea la masă întotdeauna cu atâta evlavie şi
ving, cu toată stăruinţa mea, să vie cu mine ca luare aminte, în seara asta ciocnea tacâmurile,
să te căutăm împreună. Hai, mai repede, te rog. făcea să i se audă paşii, iar odată scăpă din mână
In sufrageria vilei îl primiră cu bucurie. Pentru un pahar. Oricare altul care s'at fi simţit cu musca
întâia oară s'a întâmplat să întârzie, să se rătă­ pe căciulă mai puţin decât Anghelos cel de atunci,
cească, să trimeată după dânsul, şi în viaţa paş­ poate că n'ar fi văzut nimic într’un asemenea, fapt.
nică dela Stânca Roşie acest episod semăna cu Şi cu toate acestea tulburarea Mariettei era ade­
o aventură. Era acolo domnul Sandris bine dispus vărată. Ce a păţit? Ce i s’a întâmplat? Ce a aflat?
şi tăcut, aşezat chiar la locul lui în faţa mesei; Un timp îi trecu prin minte gândul, că i-o fi
doamna Sandris, dulce la grăit şi cu ochii plini spus ceva Fotini. Dar repede îşi reveni. E cu ne­
de bucurie alintătoare datorită neliniştei, întinsă putinţă, se gândi, ca o fată ca vara lui să aibă
pe divan, — şi Fotini... încredere într’o servitoare, fie şi Marietta.
Anghelos, după ce repetă justificarea lui lirică, Apoi şi-aduse aminte de altceva şi cercetă puţin
după ce se uită pe rând la toţi, îndrăsni în cele pe Mimis. Nu văzu nimic neobişnuit. Purtarea
din urmă să se uite şi la vara lui. Ea lăsă ochii micului boier faţă de mica slugă, era cea de toate
in jos, dar pe faţa ei apăru zdruncinarea sufle­ zilele. Cu aceeaş voce şi pe acelaş ton, — cam
tească. Era liniştită, — poate mai liniştită, mai se­ aspru poate, — îi spunea ori de câte ori îşi golea
rioasă şi mai cu minte ca de obiceiu, — dar nimic farfuria: « Na, ia-o!» Şi cu aceeaş mândrie de
mai mult. Oricine, văzând-o numai, nu şi-ar fi copil, nici nu se uita la ea, chiar şi atunci când
închipuit ce i s'a întâmplat cu un ceas în urmă. îi întindea el însuş farfuria, aşteptând să simtă
Vorbea liber despre orice şi uneori răspundea şi că i-a fost luată, ca să-şi retragă mâna.
lui Anghelos, fără să se uite la el, ce-i drept, Foarte ciudat!... Anghelos s’ar fi prins pe
dar fără să-şi arate necazul. Dacă ar fi lipsit stă­ orice, că Mariettei i se întâmplase ceva sau
ruinţa să-i ocolească privirea, cu o expresie de aflase ceva.
supărare iute şi imperceptibilă, dacă n'ar fi în­ — Azi ai ieşit, Marietto? o întrebă pe neaştep­
ţeles din aceasta că seninătatea ei era aparentă, tate.
din pricina celorlalţi, Anghelos s’ar fi putut în­ Marietta se sperie, se uită la el de vreo două-
şela şi să creadă că fata, îndată ce se sim­ trei ori, roşie ca racul, şi înainte să se depărteze,
ţise în siguranţă lângă ai săi, îi iertase cu dăr­ cu o mişcare instinctivă, dădu să se încheie la
nicie şi milă grozava îndrăzneală. gâtul ilicului, care era însă încheiat. Apoi zise:
Şi fără să vrea îşi aduse aminte de un proverb — De sigur, domnule.
zacintian, pe care-1 auzise din gura Fotiniei: «Nici Atât.
pisică n'a fost, nici pagubă n’a făcut k — De ce întrebi, Anghele ? întrebă doamna
Sandris.
Seara trecu cu bine. Ba, faţă de toate temerile — După amiază, răspunse Anghelos, am văzut
lui dela început, a fost pentru fricosul egoist o de departe pe drumul platanilor o fată, şi aşa,
seară liniştită, aproape fericită. din spate, mi s'a părut că e Marietta.
La masă însă Anghelos spionă cu coada ochiului Nu era minciună. O văzuse şi şi-a adus-o
fizionomiile. Afară de aceea a Fotiniei, care dintr'o aminte în încurcătura lui. Dar nici de aici nu
ciudată sugestie i se păru că se lungise deodată, — putea scoate ceva.
în niciuna nu vedea ceva lămuritor. Şi ca şi cum
voi să fie mai sigur, — vinovatul nu se teme până Ieşiră în grădină, — şezură puţin în chioşc, —
şi de umbra lui ? — cercetă şi fizionomia Mariettei. reintrării în casă, — ieşiră pe balcon...
Straniu! Frumoasa camerieră a vilei cu figura Fotini îl ocolea. Căuta ca între el şi ea să fie
delicată şi cu trăsăturile conturate, era astăzi schim­ întotdeauna cineva dintre ai săi, mai ales Mimis.
bată. Mult mai schimbată decât Fotini cu faţa Micile pretexte pe care le găsea pentru fiecare
ei lunguiaţă. Ochii, blânzi întotdeauna, ca ai unui mutare din loc, aveau de scop să înşele pe cei­
miel, străluceau în seara asta cu o lucire sălba­ lalţi. Fiindcă faţă de Anghelos toată supărarea şi
tecă. Părul, pieptănat întotdeauna simplu şi bine chiar groaza ei păreau a nu fi prefăcute. Cu felul