Page 50 - 1933-06

68 B O A B E D E G R Â U
3
Pe balcon rămăseseră ei trei. El la margine, — Nu-ţi fie teamă, răspunse Anghelos, că doar
cufundat într'un jeţ; lângă el, în picioare, re­ nu vom repeta mereu aceleaşi lucruri. Dacă te-am
zemat de grilaj, Mimis; şi lingă fratele ei, ceva iubit, dacă te voiu iubi până la moarte, lasă-mă
mai încolo, Fotini, cu mâinile la spate, rezemată să sufăr singur... Eu voiu fi întotdeauna ne­
de perete. Departe, pe mare, trecea un vapor. norocit. ..
Şi Mimis dădu să plece, ca să aducă binoclul de Mâna, într'a lui, se svârcoli ca o păsărică.
noapte, să-l vadă. — Tu n’ai să păţeşti nimic... n’ai nicio grije,
— Stai, îi zise Fotini, mă duc eu. n’am să-ţi mai spun niciun cuvânt,, iar poimâine
— Este sus şi nu ştii unde l-am pus! zise Mimis plec şi n’ai să mă mai vezi niciodată.
Mâna se retrase încetişor. Anghelos nu căută
Atunci Anghelos se aplecă şi cu naivitatea de
ieri şi chiar de azi dimineaţă, luă de mână pe s’o oprească şi urmă:
— Poate m'am făcut vinovat cu ceva... şi ai
vară-sa şi strigă:
— Nu tu! lasă-1 pe Mimis, că ştie. dreptate să fii supărată. Dar n'am vrut... fie!...
Mimis în răstimp a şi şters-o. Iar Anghelos Numai că am o rugăminte şi mi se pare că am un
scoborî vocea şi schimbă tonul. oarecare drept. Taina rămâne a mea... Nu vreau
— Vreau să-ţi spun ceva. s'o spui nimănui, niciodată. Unchiul şi mătuşa nu
trebue să afle, nici să bănuiască ceva... Nu-i aşa,
Fotini îşi retrase mâna şi-şi întoarse faţa dela el. Fotini?...
— Nu mă atinge! zise.
Se scurseră câteva secunde. Fotini nemişcată,
Dar nici glasul, nici împotrivirea n’aveau pu­ mută... Ai fi zis că nici nu-1 auzise. Iată acum
tere. Ai fi zis că o paralizase îndrăsneala. Apoi, şi pe Mimis cu binoclul. Anghelos îşi pierdu orice
la doi paşi de aici, în salon, îsi citea jurnalul speranţă.
domnul Sandris. Nu putea să-i facă scene... Câteva secunde încă... Şi pe când unul fle-
Anghelos, hotărît, o trase lângă el şi o con­ cărind mereu se uita cu binoclul la nava trecă­
strânse să se rezeme de grilaj. Şi urmă s’o ţie toare, iar celălalt tăcea în prada unei slăbiciuni, —
de mână cu sila — mână îngheţată într’a lui, ne­ Fotini deschise gura. Şi încet, fără pic de tulbu­
însufleţită. rare, cu un basso care ai fi zis că ieşia din fundul
— Te rog... nu vreau să-mi spui nimic! mur­ sufletului ei, rosti privind marea:
mură Fotini cu ochii spre mare. — Nu sunt atât de proastă!

încet, greu, dureros, treceau cele trei zile din artistică a nepotului ei, — nici a vreunui om, —
urmă. zicea: «Lui Anghelos i s'a urît cu copiii. Ca să
Dimineaţa şi după amiază Anghelos se ducea se mai întâlnească cu cineva la oraş, răscoleşte
la oraş, şi în tovărăşia prietenilor lui vizită toate pretextul aghiografiei bizantine! »
bisericile zachintiene. îşi petrecea orele dinainte de Seara se întorcea târziu, la ora mesei. Erau
masă în bibliotecă, iar cele de după masă la club; toţi la ora aceea adunaţi la vilă, iar plictiseala
se ducea uneori şi la biroul domnului Sandris. scădea. Fiindcă Fotini continua să se poarte cu
Căuta, fără să bată la ochi, să rămâie cât putea el ca şi în întâia seară de după scena dela Stânca
mai puţin la Stânca Roşie în tovărăşia Fotiniei. Roşie. Ii răspundea liber la convorbirea generală,
Doamna Sandris, care nu prea credea în mania dar niciodată nu punea ea întrebări. II ocolea,