Page 37 - 1933-07
P. 37
Castelul Hunedoara văzut dinspre sud-vcst
CASTELUL CORVINILOR DIN HUNEDOARA’)
Hunedoara şi regiunea ce o înconjoară, îm Bela IV către ordinul Ioanit *). Din aceste do
preună cu Ţara Haţegului, a format în evul me cumente rezultă că Ţara Haţegului şi împrejuri
diu un centru de intensă viaţă românească, şi stu mile ei erau rezervate regelui, ceea ce înseamnă
dierea acesteia e cu atât mai interesantă, cu cât că populaţia de pe ele se bucura încă de o anu
ne permite s'o surprindem în cele mai variate mită libertate. La îndemâna mărturiilor istorice
aspecte. Despre Ţara Haţegului şi regiunile în ne e dat apoi să asistăm de ad înainte la dure
conjurătoare *), din care făcea parte fără îndoială rosul proces de subjugare şi suprimare a popula
şi castrul regal Hunedoara, aflăm din documente ţiei băştinaşe româneşti din Ţara Haţegului, pro
pentru prima dată în anul 1251, când papa Ino- ces care începe prin veacul al XlV-lea şi nu se
cenţiu IV confirmă actul de donaţie al regelui termină decât în memorabila zi de 1 Decemvrie
1918. Acest proces de convertire religioasă la în
ceput, de desnaţionalizare pe urmă, fireşte că nu
') Articolul de fiţi a fost scris la îndemnul revistei « Boabe
s'a petrecut fără lupte intense şi, deşi luptele
de Grâu *, care şi-a dat seama câ lipsa unei publicaţii mai
acestea nu au fost restrânse numai în regiunea
amânunţite in limba români asupra castelului din Hune
cuprinsă sub numele judeţului Hunedoara, d sunt
doara constituc o lacunâ penibili. Cum insă cercetările di
mai de grabă, însuş firul roşu al istoriei poporului
nainte de războtu ale arhitectului Ştefan Mdller imi par a
român, ele prezintă totuş în judeţul amintit un
fi lămurit definitiv chestiile esenţiale privitoare la istoricul
interes deosebit, graţie împrejurării că de aci ni
arhitecturii castelului, ţin să notez că partea referitoare la
această chestie am prezentat-o interoeindu-mă pe studiul lui
Ştefan Mdller, A Vajda-Hunyadi văr tpitesi korai. Magya- ’) Veri Documente privitoare la istoria Românilor culese
rorszig Muemlckei, Budapesta, 1913, pag. 77—104). de Eudoxiu de Hurmuzaki, voi. I, Bucureşti 1887, pag. 249
*) « Terra Harszoc cum pertincntibus suis ». şi urm.