Page 40 - 1933-07
P. 40

VIRGIL VATAŞIANU: CASTELUL CORVINILOR DIN HUNEDOARA                       423

             întâia  informaţie  indirecţi  despre  cetatea  din   renului  forma  o  curte  mare,  unde,  în  vreme  de
           Hunedoara,  care  intră  în  anul  1409  în  proprie­  bejenie,  se  adunau  locuitorii  Hunedoarei  cu  mic
           tatea  Huniazilor,  datează  din  anul  1364  '),  când   cu  mare  şi  cu  toată  averea  mişcătoare  pentru  a
           găsim  amintit  într’un  document  un  castelan  al   găsi  adăpost  împotriva  duşmanilor.  Accesul  la
           castrului  Hunedoara.  Un  alt  castelan  al  regelui   această  cetate  se  făcea  prin  două  porţi  mici,  una
           e  amintit  într'un  document  din  anul  1399  *).  Din   situată  spre  răsărit,  alta  spre  sud-vest.  Prima  a
           acest  document  nu  aflăm  nimic  despre  existenţa   fost  mai  târziu  înzestrată  cu  un  turn  de  apărare,
           şi  cu  atât  mai  puţin  ceva  despre  aspectul  cetăţii   dar  în  1619  a  fost  astupată  din  ordinul  principelui
           din  Hunedoara,  dar  prezenţa  unui  castelan  ne   Gabriel  Bethlen.  Poarta  a  doua  —  deşi  scoasă  din
           obligă  să  admitem  că  existau  oarecare  întărituri   funcţie  —  se  păstrează  şi  azi  în  substrucţiile  aripei
           în  Hunedoara,  fapt  pe  care  îl  confirmă  deplin   « Zolyom ».
           cercetările arheologice.                           Elementele  structive  l-au  determinat  pe  Ştefan
             Arhitectul  Ştefan  Moller,  care  a  condus  lucră­  Moller  să  dateze  întemeerea  acestei  cetăţi  în  se­
           rile  de  restaurare  ale  castelului  dela  1907  până   colul  al  XlII-lea,  după  invazia  Mongolilor  din
           în  anul  1918,  a  făcut  amănunţite  cercetări  în  sub-   1241,  şi  motivele  lui  de  ordin  tehnic  credem  că
           strucţiile  castelului  şi  a  putut  constata  în  mod   trebuiesc acceptate.
           detaliat  existenţa  unei  cetăţi,  compusă  dintr’o  co­  S’a presupus că nici această cetate nu a fost
           pertină  cu  traseu  eliptic,  uşor  ascuţit  la  capetele
           razei  longitudinale.  Zidul  acestei  copertine  s'a  pă­
           strat  în  fundamente  şi  prezintă  o  grosime  de
           1,40  m.,  fiind  compus  din  piatră  brută,  legată
           cu  un  mortar  hidrofil  din  cauza  amestecului  cu
           cărămidă  pisată.  In  anumite  locuri,  îndeosebi  la
           colţuri,  acest  zid  fusese  învelit  cu  piatră.  In  unele
           părţi  zidul  s’a  păstrat  şi  deasupra  fundamentelor,
           ridicându-se  până  la  înălţimea  de  două  etaie,  fiind
           înglobat  în  construcţiile  ulterioare.  Astfel  îl  în­
           tâlnim  la  turnul  de  pază  şi  în  aripa  castelului
           denumită « Zolyom *.
             Pe  laturea  de  miazănoapte  a  incintei  se  găsea
           un  spaţiu  închis,  triunghiular,  un  mic  edificiu  fo­
           losind probabil castelanului ca locuinţă. Restul te-

             ')  D.  Csanki,  Magyarorszag  tort  inel  mi  fdldrajza  a  Hu-
           nyadtak kordban, voi. V, Budapesta, 1913, pag. 46.
             *)  Fcjer,  Codex  diplomatictis,  tom.  X,  voi.  2,  pag.  919.
           Cu  această  ocazie  trebue  să  notez  ci  Varju  Elemer,  A  Ha-
           nyadiak   siremlika   a   Gyulafejirvan   szikesegyhdzban   (Magya-
           rorszig  Muemlekei,  redactaţi  de  Iuliu  Forster,  voi.  I,  Buda­
           pesta,  1905,  pag.  93)  face  o  mistificare  cu  acest  document,
           susţinând  ci  din  el  rezulţi  ci  in  anul  1399  Hunedoara  nu
           mai  era  proprietate  regali,  ci  se  ţi  gisea  In  stipinirea  Iui
           Voicu,  când  acest  document  tocmai  se  adreseazi  intre  altele
           unui  castelan  din  Hunedoara.  Dar  prezenţa  unui  asemenea
           castelan  (numele  nu  e  spus  in  document)  inseamni  exact
           contrarul  de  ceea  ce  susţine  Varju,  inseamni  ci  acest  castru
           aparţinea  inci  regelui,  in  numele  ciruia  rezida  acolo  un  ca­
           stelan.  De  altfel  s’a  mai  pistrat  şi  actul  de  donaţie  din  1409,
           pe  care  Varju  il  degradeazi  in  mod  arbitrar,  spunând  ci  el
           ar  cuprinde  o  simpli  confirmare  a  unei  donaţii  anterioare.
           Dar  savantul  maghiar  face  aceasti  mistificare  intenţionat,
           pentru  ca  si  susţini  ci  Voicu,  ajuns  proprietar  şi  nobil,  nu
           a  putut  si  se  cisitoreasci  cu  Elisabeta  Mirgineanu,  o  fată   Castelul Hunedoara văzut dinspre nord. (Foto-press)
           de   cneaz   valah,   d   trebuia,   conform   logicei   parvenitului,
           si  ia  in  cisitorie  o  fiică  de  nemeş  distins.  Varju,  constatând   prima  construcţie,  ci  dimpotrivă  că  ea  ar  fi  fost
           cu  regret  ci  nu-l  poate  face  ungur  pe  Voicu,  se  stridueşte   precedată  de  întărituri  romane,  care  ar  fi  îndem­
           si  demonstreze  ci  cel  puţin  mama  lui  Huniade  a  trebuit  si   nat  mai  târziu  pe  locuitorii  Hunedoarei  să  se^folo­
           fie  unguroaică  nobili.  E  metoda  speciali  maghiari  de-a  scrie   sească  de  ele,  să  le  restaureze  şi  să  le  amenajeze
           istorie.                                         conform  cerinţelor  noui.  împotriva  acestor  păreri
   35   36   37   38   39   40   41   42   43   44   45