Page 46 - 1933-07

VIRGIL VATÂŞIANU: CASTELUL CORVINILOR DIN HUNEDOARA 429

betei Mărgineanu nu putea decât să constitue un care sărăcie a gustului. Menirea construcţiilor a
titlu de mândrie, fiindcă nu era dat oricărei mu­ a fost să adăpostească mulţimea de curteni cu cari
ritoare să inspire sentimente de dragoste unui cap îl plăcea lui Bethlen să se înconjoare. Lucrările
încoronat din graţia Celui de Sus. de înfrumuseţare, în afara arcadelor amintite, nu
După moartea Elisabetei Sălăgeanu (1483 sau s'au păstrat decât două din epoca lui: medalioa­
1484), castelul ajunge proprietatea regelui Matei, nele pictate cu portrete, în sala de mâncare, şi
iar în 1490 îl moşteneşte fiul său natural Ioan terasa de agrement, ridicată dincolo de «şanţul
Corvinul, căruia îi urmează Christof Corvin, iar urşilor », denumită destul de impropriu « bastionul
apoi soţia lui Ioan Corvin, văduva Beatrice Fran- de muniţie *, după câteva mortiere care fuseseră
gepan. Aceasta îl dărueşte ca zestre noului ei soţ, instalate acolo cu scop decorativ. In orice caz e
contelui Gheorghe de Brandenburg. Castelul ajunge exclus ca această terasă deschisă şi joasă să fi
apoi proprietatea familiei Tordk (1526—1618). In servit vreodată unor scopuri militare.
întreg intervalul acesta, Moller constată că nu s’au
mai făcut noui amenajări sau construcţii, d nu­
mai modeste lucrări de întreţinere. In schimb, ca­
stelul e ameninţat de două ori să cadă pradă flă­
cărilor, odată în 1534, când Emeric Czibak îl
asediază, şi a doua oară în 1601, când soldaţii
lui Mihai Viteazul incendiază orăşelul Hunedoara.
Cu toate astea castelul nu păstrează urme percep­
tibile ale vreunei devastări sau restaurări din acest
răstimp.
In 1618, ajungând prinripele Gabriel Bethlen
stăpân al castelului, începe o ultimă eră de ame­
najări. Lucrările lui Bethlen nu sunt însă în majo­
ritatea lor altceva decât modificări dictate de nevoi
practice, şi care adeseori — exceptând arcadele ri­
dicate în faţa aripei ce-i poartă azi numele — aduc
însemnate stricăciuni construcţiilor anterioare. Ast­
fel Bethlen desfiinţează sala cea mare a dietei,
scoate stâlpii cari o împărţeau în două nave şi
dărâmă bolţile, ridicând în schimb doi pereţi cari
împart sala în trei încăperi, denumite în inven­
tarul lui Bajoni din 1681 « camera femeilor », « ca­
mera bărbaţilor» şi «sala de mâncare ». O altă
intervenţie, dictată de interese mărunte gospodă­
reşti, se observă la capelă. Bethlen anume adaugă
câte un etaj aripei răsăritene şi la fel micului
edificiu alăturat ce se numea « casa dela fântână »,
ridicată încă de Elisabeta Sălăgeanu, dar distrusă
în urmă, iar deasupra acestora construeşte un pod
pe care-1 extinde şi deasupra capelei până la aripa
«Matei». Cum însă capela era mai înaltă, şi ca
totuş să nu prezinte podul inconvenientul de-a Castelul Hunedoara, loggia cu urme de picturi (dupi Şt.
avea diferite nivele, Bethlen nu se sfieşte să re­ Moller. Magyarorsxig, Muemlekb
ducă înălţimea capelei, distrugându-i partea su­
perioară. Tot în epoca lui Bethlen se zideşte şi o curte
In afară de aceste lucrări de o valoare îndoel- exterioară castelului, de cealaltă parte a Râului-
nică, Bethlen mai construeşte peste aripa «Zo- Morii, înconjurată de ziduri şi prevăzută cu o
lyom * două etaje, vechiului turn de intrare îi poartă în stil baroc. In curtea aceasta, denumită
modifică ferestrele (o inscripţie indică anul 1619), « Cetatea husarilor », erau instalate dependenţe fe­
iar în faţa acestui tura mai ridică un bastion semi- lurite, cazarmă, pivniţe, grajduri, menite probabil
cercual ca depozit pentru bucate, denumit «ba­ gărzii principelui.
stionul alb ». Şanţul rămas de odinioară între aripa Dela familia Bethlen castelul trece în proprie­
«Zolyom » şi copertinele din epoca lui Huniade tatea diferitelor familii nobile ungureşti, pană când
îl umple cu pământ, ridicând deasupra lui o clă­ în anul 1724, el intră în stăpânirea tezaurului
dire modestă, si în sfârşit adaugă un al doilea Statului, adică a Ministerului de Finanţe, păstrând
etaj aripei «Matei *. Toate aceste lucrări sunt această calitate până în anul 1880, când e declarat
simple, lipsite de orice podoabe, dovedind o oare­ monument istoric şi predat Ministerului Cultelor