Page 47 - 1933-07

45° B O A B E D E G R Ă U

şi Instrucţiei Publice. In tot acest răstimp, ca­ monument, dar speranţa e înşelătoare. Măsura
stelul a suferit extrem de mult din cauza vicisi­ ultragiilor pe care a trebuit să le îndure nu era
tudinilor vremii şi a răutăţii oamenilor. Mai ales încă plină. Arhitectul Franz Schulcz, înzestrat şi
ultimul proprietar, Ministerul de Finanţe, îl adu­ cu o serioasă pregătire istorică, conformă cu vre­
sese într'o stare de degradare deplorabilă. In ca­ mea lui, se apucă să restaureze castelul în mod
stel se instalaseră servicii, magazii şi chiar ate­ sistematic, comiţând însă o greşeală principială.
liere de fierărie! Sălile fuseseră în parte adaptate El voia să restaureze totul pe cât posibil într’un
nouilor nevoi, iar cele considerate inutile fuseseră stil unitar, uitând că vechiul castel nu luase fiinţă
lăsate pradă sorţii. In zadar donează împăratul dintr’odată, ci era dimpotrivă rezultatul diferitelor
Francisc I în anul 1817 suma de 30.000 florini epoci de construcţie. Cum partea cea mai mare a
pentru reparări, şi în zadar se interesează în anul castelului data din epoca gotică târzie, şi cum
1824 Ministrul de finanţe, baronul Iosif Miska, stilul gotic trăia tocmai în epoca restaurării de

Castelul Hunedoara, planul stării actuale (după Şt. Moiler, Magyarorszig, Muemlekei, voi. III)
I. Turnul de veghe; a. Aripa „Matei"; 3. Loggia din faţa aripei „Matei"; 4. Sala Tezaurului; 5. Bastion; 6. Bastion;
7. Turnul şi poarta cea nouă; 8. Scara pentru sala dietei; 9. Sala cavalerilor; 10. Turnul „Capistrano"; n. Aripa de
miază-zi, numită „Zolyom"; 12. Bastionul de miază-zi; 13. Curtea adăncă; 14. Tumul şi poarta veche; 15. „Bastionul
alb"; 16. Aripa răsăriteană numită „Bethlen"; 17: Bastionul răsăritean; 18. Făntăna; 19. Capela; 20. „Şanţul urşilor";
21. „Bastionul muniţiei"; 22. Coridorul de refugiu; 23. Turnul „Ne bojsa"

dc întreţinerea castelului. Abia dacă se poate re­ care vorbim o perioadă de reînviere efemeră, sub
para o parte din acoperişe. Dar şi acest ultim numele de «neo-gotică *, fireşte că Schulcz se
adăpost îl distruge groaznicul incendiu izbucnit grăbi să-l refacă în acest spirit. Totuş, privită
în castel în ziua fatală de 13 Aprilie, 1854. Până obiectiv activitatea arhitectului, trebue să recu­
în anul 1868 castelul rămâne părăsit şi lipsit de noaştem bunele lui intenţii şi grija minuţioasă,
toate acoperişele, tavanele şi celelalte construcţii depusă pentru păstrarea sau copierea elementelor
executate din lemn, şi în consecinţă consumate decorative care se mai găseau, şi suntem nevoiţi
de incendiu. O acţiune intensă, pornită prin presă să considerăm ca o mare nenorocire moartea tim­
şi conferinţe, determină oficialitatea să ia măsuri purie a lui Schulcz şi încrederea lucrărilor de re­
pentru salvarea monumentului. In anul 1868 Mi­ staurare urmaşului său, Emeric Steindl. Acesta,
nisterul de Finanţe încredinţează pe arhitectul dotat cu o prea bogată fantezie şi o deplasată
Franz Schulcz cu restaurarea castelului. S’ar crede ambiţie, caută să transforme castelul într’o reşe­
că de aci înainte se schimbă soarta năpăstuitului dinţă regală, amenajându-1 şi transformându-1 fără