Page 5 - 1933-07
P. 5
ŞTEFAN POP: COLEGIUL NAŢIONAL SF. SAVA 387
această numire odată cu aceea a «Suburbiei Sf. din Bucureşti *) » se hotăreşte ca « dascălii şcoalei
Sava ». să fie trei, deosebiţi prin cucernicie şi bune nă
întemeierea Şcoalei dela Sf. Sava, în a doua ravuri *. Cel dintâi va preda: « 1, logica; 2, re
jumătate a veacului al XVII-lea, este in legătură torica; 3, fisica; 4, despre cer; 5, despre naştere
cu un nou şi puternic curent de cultură apuseană, şi pieire; 6, despre suflet şi 7, despre metafizică
în specie italiană, constatat aici la noi vreme în (cele peste fire) ». Al doilea şi al treilea dascăl vor
delungată, şi al cărei prim rezultat a fost opera preda poetica, retorica şi vor interpreta prozatorii.
de afirmare naţională a cărturarilor, scriitori bise Se predau şi trei ştiinţe gramatice, între cari şi
riceşti şi istoriografi, din acea epocă. Cel mai stră limba latină. Trebuia «să se facă şi cetire din Sf.
lucit reprezentant al acestei culturi în Ţara Ro Evanghelie şi din Faptele apostolilor », iar ucenicii
mânească era, pe acea vreme, Stolnicul Constantin să ştie « a pune în scris ştiinţele lor şi parafraza
Cantacuzin. Scriitor învăţat şi mare patriot, el era acestora». Se prevedeau cursuri şi dimineaţa şi
de fapt sfătuitorul Voevodului în trebile Ţării şi
avea cuvânt hotărîtor în cele culturale. învăţase
carte la Padova, în Italia, şi călătorise mult prin
Apus şi prin Răsărit. * El voi o academie asemenea
cu aceea a « academicilor * la care învăţase. Şi cum
la 1678, fratele său ajunse Domn, Constantin putu
să-şi împlinească această dorinţă ') *. Astfel se în
temeiază atunci. Academia Domnească din Mă
năstirea Sf. Sava, ca ctitorie a lui Şerban Vodă
Cantacuzin *).
Ca să corespundă cerinţelor vremii şi mai ales
ca să-si aibă asigurată continuitatea, şcoala a fost
pusă dela început subt egida domnească şi directa
oblăduire a Patriarhului Ierusalimului. Avântul de
ridicare a nivelului cultural al ţării, trebuia deci
încadrat în împrejurările date aici în Orient. Aşa
se şi explică de ce limba de propunere în Academie
era greceasca veche, elina, care întocmai ca latina
în Apus, era mijlocul de cultură în Răsăritul bi
zantin *).
Pornită cu încredere de Şerban Vodă Canta
cuzin, şcoala se dcsvoltă frumos în timpul lui Const.
Brâncoveanu, care-i stabileşte programa şi-i asigură
veniturile pentru întreţinere. Prin hrisovul din
A jgust 1707, « Rânduiala dascălilor dela Sf. Sava
*) N. Iorga, Istoria învăţământ alai românesc, Bucureşti, 1928,
P- 24. 42.
*) N. Binescu, Academia Grecească din Bucurefti şi Şcoala
hă Lazăr, Cluj, 1925. D-sa di anul 1679 al întemeierii
Stolnicul Constantin Cantacuzino
Academiei dela Sf. Sava.
1650 ? — 1716
Xenopol, Erbiceanu, Serbarea şcolară dela Iaşi, Iaşi, 1885,
întemeietorul Academiei Domneşti dela Sf. Sava in 1678
la p. 54: • La 1680 se fundează în Valabia de Şerban
Cantacuzino o Academie grecească ». după amiaza. * Iară acestea încă să se însemne,
Şerban Cantacuzmo e arătat ca fondator al şcoalei şi de ca dascălii de mai sus trebue să dea două zile pe
istoricii: Dionisie Focino, Istoria generală a Daciei, Bucureşti, săptămână vacanţă şi odihnă ucenicilor, adecă Joia
1859, p. 132, şi Fraţii Tunusli, Istoria Ţârii Româneşti, Buc., şi Duminica şi să dea lecţii numai cinci zile, adecă
1863, p. 45, 153. Luni, Marţi, Miercuri, Vineri şi Sâmbătă».
De altfel se cunoaşte şi data de 17 Ianuarie 1680 când se Prin alte două hrisoave, întâiul din 1 Sept.
citează o sărbătoare a deschiderii Academiei Domneşti din 1707, Brâncoveanu orândueşte să se plătească 300
Bucureşti (vezi şi G. Adamescu in Dicţionarul enciclopedic, lei pe an, pentru întreţinerea a doi dascăli, iar
«Cartea Românească », p. II, 1601). prin cel din 9 Sept. acelaşi an « pentru şcoala cea
Facultatea de litere din Bucureşti şi-a sărbătorit 250 ani nouă ce s’a făcut la Bucureşti » dă poruncă vameşilor
de existenţă, in Noemvrie 1928 (dela intemeierea Academiei dela Greaca să dea « nelipsit cât va dăinui şcoala
Sf. Sava). Aşa dar toate afirmaţiile referitoare la fundarea în fiecare an, pentru hrana ucenicilor câte 50 de
şcoalei sunt in jurul aceleiaşi date: 1678—79—80, cu diferenţă
de un an. *) Hurmuzaki XIV.1.392; Iorga N., o. c. 50 sq.