Page 56 - 1933-07

C R O N I C A

Cărţi, conferinţe, congrese, expoziţii

CONGRESE DE SCRIITORI. — Nu ştiu daci ar fi po­ in jurul unui interes curat estetic, înfăţişat de o mare perso­
trivite, în fruntea unor descrieri mai mult dc cilitorie şi de nalitate sau de o teorie şi şcoală literară, care nu pot avea
întâlnire de oameni mari, nişte limuriri uscate despre înţe­ decât şedinţe intime sau, când cenaclul c mai bătăios, adunări
lesul şi viaţa unei noţiuni. Potrivite sau nepotrivite, din con­ ca acelea futuriste, căutând zgomotul şi publicitatea de o
sideraţii dc stil, ele mi sc par inşi trebuitoare, ca o mici singură zi. Congrese internaţionale propriu zise ale scriito-
prefaţi Ia tot ce urmeazâ. Iati-le!
Congresele au ajuns o formi noui a vieţii sociale. Cunos­
cute şi preţuite mai de mult, drept o încercare dc intrare in
legituri a unor oameni, ţiri şi puncte de vedere deosebite,
ele s'au pus la îndemână, intr’o vreme de silinţe pentru o
apropiere internaţionali, ca un mijloc firesc şi de toţi primit.
Am fost martori atunci, de cel puţin cincisprezece am, la tot
felul de întâlniri de specialişti, legaţi de acelaş interes, acum
intr'un punct al globului, acum într'altul, oameni de ştiinţi
sau oameni de practici socială, oameni ai unei politici sau
oameni ai unei profesii. Folosul lor nu poate fi tigidutt.
Chiar când se cauţi încă formula unor înţelegeri, care si de­
păşească orizontul local, putinţa aceasta de punere in faţă a per­
sonalităţilor hotiritoare in anumite domenii şi aşezarea lor
împreună tot in alt mediu de lucru, cu ţinerea in seamă a
împrejurărilor geografice şi naţionale deosebite, înseamnă un
mare pas făcut in realitate. Congresomania şi tipul congresis-
tului internaţional, care stă totdeauna gata, cu geamantanele
făcute şi cu raportul scris la maşini in mai multe exemplare,
nu trebue si re înşele. Aşezământul in sine îşi păstrează rostul
şi însemnătatea, oricât i-ar creşte împrejur imitaţiile şi exem­
plarele în scrie, caricaturale.
Ceea ce a fost mai rar, şi chiar excepţional în acest răstimp,
au fost congresele de scriitori. Afară de reprezentanţii unor
anumite genuri, curate sau înrudite, ca autorii dramatici,
criticii sau ziariştii scriitori, încadraţi intr'o anumită tehnică
sau intr’un anumit aşezământ cu un caracter colectiv, cei­
lalţi nu s’au mişcat. Trăsătura individuală şi chiar unică a
artei şi a artistului e cea mai grea piedică a unor întâlniri
şi discuţii de interese şi de directive generale. Scriitorii se strâng
sau in societăţi profesionale, mici sindicate de breaslă, menite Dubrovnik (Raguza)
mai puţin să ajute actul in sine şi de-a-dreptul al creaţiei,
cit existenţa fizică a asociaţilor mai slabi, prin premii celor rilor n’au fost până acum decât acelea ale Pendubului, adică
tineri şi pensii celor bătrâni; aceste societăţi pot avea cel ale scriitorilor din întreaga lume, activi in toate ramurile
mult nişte adunări generale, mai liniştite sau mai frămân­ literaturii, poeţi, dramaturgi, romancieri şi eseişti, înscrişi
tate, după punctele din ordinea de zi sau după temperamentul în acest dub. Românii au fost de faţă din intâile zile, la New-,
participanţilor. Scriitorii se mai strâng in cenacluri, adică York ca şi la Oslo, la Londra ca şi la Varşovia, Ia Bruxelles