Page 58 - 1933-07

C R O N I C A 4 4 1

nişuri şi o inii ţarc verde întunecată de chiparoşi. Sirenele acum cu meterezuri şi acum cu turnuri şi bastioane circulare.
şuerl şi ele, steguleţele se înşiri intre catarge, iar pesclruşii Câte o frunză grasă de agave cu ghimpe galben in vârf ca o
se rotesc ţipând La provl, ca un îndemn la popas şi la o viaţi unghie de chihlibar acopere pe neaşteptate toată vederea.
de bucurii clasice. Vid inel in ncaptea care ddea, Zadarul Raguza negustorilor şi a corsarilor dela 1300 se scufundă
la orizont, Zara itaheneascl, întinşi La marginea mini ca o in nefiinţă. Dar automobilul aleargă şi cetatea işi face loc
cetlţue de lumini şi urmărindu-ne parei ceasuri, chiar dupl din nou, cu altă Înfăţişare, deopotrivă de ademenitoare şi
ce se scufundase in negura deplrtlrii, cu vlpaia ei eroici. de ireală. In stânga noastră, pe o înălţime nesfârşită şi goală.
Trei zile ne-am leglnat ancoraţi in portul nou al Raguzei.
Când am scos capul in dimineaţa sosirii pe una din ferestrele
rotunde de sub bord, priveliştea dimprejur era cu deslvârşire
de miazăzi. Un vas italian inclrca la un cheu perpendicular
pe al nostru. Oamenii dela macarale, goi pini la mijloc, se
suplrau şi rlcneau comenzi peninsulare. Dc o parte se ridica
in piramidl liniştit! o insull cu pini maritimi şi cu nelipsi*
tele pâlcuri de chiparoşi. In faţi, clopotniţe de biserici sau
de primării, cu muchi şi lespezi pltrate romane, te făceau si
crezi, in moleşala de dupl somn şi in tremurul de pânze sub*
ţire al ploii, d vaporul s’a abătut spre coasta de Apus. Oraşul
propriu zis e înăuntru la unu sau la doi kilometri. De pe şo­
seaua asfaltată, alergată de tramvae şi de automobile, privirea
scapi câteodată printre cactuşi noduroşi, infloriţi şi crescuţi

Cariatidă dela intrare

care stăpâneşte tot uscatul şi Marea până departe, se păstrează
inel, mohorite, cazematele lui Marmont. Ne urmăresc amin­
tirile lui Napoleon. Şoseaua de dincolo e trasă şi pardosită
acum aproape o sută cincizeci de ani de grenadirii şi mare­
şalii lui.
Am ajuns insă la poarta cetăţii care e şi intrarea in oraşul
vechiu. Niciun vehicul nu pătrunde. Toată lumea merge pe
jos. Din intăia deschidere se arată pe zidul din faţă întâiul
Meştrovici pe care il întâlnim. E un basorelief de piatră în­
Mausoleul Ragici dela Cavtat (civitta vecchia = Ţavtat) cadrat ca o fereastră albă, deasupra trecătorilor. Regele Petru
de Meştrovici merge nesfârşit pe un cal cu copite mari de drum lung şi
de trofee. Eroul are pe cap coroană şi In pumn şoimul iugo­
fantastic, şi printre frunzele dzute şi abia adiate ca o ploaie slav. Un subiect Ia fel, dar mai linear, mai plastic şi cu amin­
ale palmierilor, in adâncuri de stânci şi de bătăi spumegoase tiri gigantice a prelucrat în bronz artistul in Vestitorul Bi­
de valuri. Se arată linia albă a zidurilor cetăţii, care când se ruinţei de deasupra Dunării Ia Belgrad. Aici liniştea o dă
ridici şi când se Iasă, dupl umerii de piatră ai pământului. mantia lăsată pe crupa calului, iar dincolo sabia pe care se