Page 59 - 1933-07

442 B O A B E D E G R Â U

reazimi dreapta. Strada cea mare, care şi-a pierdut numele Dominicanilor, de cântecul privighetorilor. Aid se pistreazi
italian, e pardosiţi cu lespezi bitrinc şi e plini de fântâni, amintirea Iui Maximilian, impirâtul neferidt al Mexicului,
de clopotniţe, de drumuri lâturalnice, Înguste şi cu sciri peste şi a lui Rudolf, arhiducele morţii. E ca o piatri frumoasi
care fluturi rufele întinse la uscat sau curmeele de iederi aşezaţi pe mormântul şi pe faima celor din urmi Habsburgi.
şi de viţâ de vie. Dela pridvorul cu arcade al Vâmii şi dela Dar înainte si pirisim Dubrovnikul, gisim pe lingi aceste
turnul pitrat al ciasornicului se deschide ca o ramuri de echer palate, prin biseridle franciscane şi in arhivele vechi, urme
strada cu Palatul Rectorului, cu catedrala Maicii Domnului româneşti puternice. Cineva îmi vorbeşte de oamenii de azi,
de pictorul Diriscu, oprit pe-aid cu ochii pânzelor porto­
calii de barei din oraşul lui San Marco. Iati Inşi intr'un
omagiu oferit savantului iugoslav Milan Reşetar de colegii
istoria naţionali şi striini, Reietarov Zbomik, întâiul studiu,
iscilit de un nume care nu ne e cu totul necunoscut chiar
in forma lui iugoslavi. L-am cipitat intre materialul infor­
mativ pus b indemâni de organizatorii congresului. Se chiamâ
« Istoria şi istoridi Raguzd • de Nicola Jorga. îmi iau voia
si traduc doui aliniate, unul din capitolul intiiu, chiar în­
ceputul, şi celilalt, din capitolul al treilea. E sigur ci se face
pentru întâia oari: «E greu si se povesteasci in felul obişnuit
istoria Raguzd, a oraşului acestuia mâreţ, adunând la un
loc vioidunea populari a Romaniilor din Evul mediu, pito-

Maica Domnului
şi cu piaţa cu porumbei a monumentului lui Gundulid poetul.
Chiar in seara dintâi aveam si vedem înaintea Palatului,
pe aceeaş piaţi şi printre aceleaşi coloane corintice, cu jocul
mincinos al stelelor deasupra, pastorala lui cu muzici, Du-
bravka, dela începutul veacului al XVII-lea, când scriitorul
îşi zicea tot atât Ivan Gundulid cât Giovanni Gondola. A fost
un cântec aproape silbatec al libertiţu, al Svobodnd, care
se auzea mereu prin cadenţele limbii necunoscute şi aducea
aminte, sub cerul liber, de vremurile de odinioarâ. Pe aproape Sfântul Rodius
e ieşirea la portul vechiu, adici la portul propriu zis al Du-
brovnikului, apirat de valuri cu diguri şi de duşmanii de reseul câmpiei vecine, locuiţi de Vlahii neguţitori de caş­
odinioarâ cu ziduri şi cu turnuri. De-aid am pornit într'o caval, freamitul războinic al micilor domni slavi din apro­
zi la insula vecini, Locrum sau Lacroma, acoperiţi toati de pini piere şi farmecul marei civilizaţii italiene veneţiene ». Urmarea
şi de lauri şi plini, când am stribitut-o pâni la mânistirea c mult mai caldi şi mai chemătoare: « Aceb, printre contim­