Page 64 - 1933-07

C R O N I C A 447

de mâni de îngerii cu sabia făclie de argint peste prăpăstii. in înţelegere cu autoarea, sau revâzutl in întregime, sau fâcutâ
Şi daci scrie, lauda gândului şi a frumuseţilor nestricâcioase numai de ea; iar cea din urmi a fost scrisă de-a-dreptul şi
din Fire, nu scrie nici pentrucâ vrea, nici ce, nici când vrea, numai in româneşte. Bucura Dumbravă va râmâne in istoria
ci pentrucâ se supune unei porunci, ceea ce-i araţi porunca literaturii române ca o pildă fără asemănare de farmecul
şi numai când vine aceasta. Scrisul ii e numai o podoabâ, cuceritor al pământului, poporului şi limbii noastre, care au
intre multe, a vieţii. câştigat pentru totdeauna o personalitate atât de răspicată
O asculţi şi nu pricepi, oricât de neindestulat ţi-ar râmâne şi au incorporat-o lor. Intr'o ţară care adăposteşte astăzi
zbuciumul ci:re lâmurire: ca risplatâ a cârti fapte ţi-a fost literaturi in trei limbi, fapta ei poate să ne fie de două ori binefă­
dat să te opreşti intr'o zi inaintea unui om intreg şi aşezat cătoare, descoperind unor scriitori de alt neam comoara subiec­
pe atât de adânci temelii? Iţi dai seama câ urzeala ei nu e telor naţionale şi altora întrebuinţarea chiar a sensului nostru,
urzeala ta şi câ trebue si te intorci, pentrucâ drumul tiu e fără să fie nevoie să-şi lepede propria fiinţă. Cred că facem
altul, impletit cu o mie de poteci strâine şi de neguri, dar o greşeală când r.u ne îngrijim câtuşi dc puţin, ca şi cum

Iezerul Bucura din viitorul Parc Naţional de pe Retezat

pled înviorat. îndărăt o laşi pe ea, cu acela? zâmbet, care nu ne-ar privi, de ediţia germani a Haiducului şi Pandurului.
mângâe şi dă incrcdere, cu toate ci nu vrea să ţie pe loc şi Dacă inainte de Unire lucrul se înţelegea, astăzi el e, cum
nici să însoţească. Dă încredere că cel puţin câteodată şi in i-am spus, o greşelii. Una din datoriile noastre, amânată
câte un ins, suferinţa noastră se risipeşte in ploae de stele şi mereu, faţă de populaţia de limbă germană din România,
frământarea ni se inmlădie intr’o înaltă cântare ». care o are ca limbă maternă sau ceteşte in ea şi se poate socoti
Aceasta e o Bucură Dumbravă culeasă mai mult din amin­ pe puţin la un milion, c să traducem din literat ura română
tire decât din cărţi. Despre meşteşugul povestirii, darul ob­ şi să-i punem la îndemână in cât mai mare măsură această
servaţiei, căldura descrierii, cumpăna ţinută intre cuvânt şi putinţă frumoasă şi bine primită de cunoaştere. Haiducul
gând vor scrie criticii şi istoricii literari de mâine, poate cu şi Pandurul ar trebui să fie cele dintâi din serie, cu atât mai
atât mai bine cu cât vremea va împrumuta perspectiva ei mult cu cit textul lor nici n'ar fi o traducere. După cum in ver­
liberată de contingenţele dipei. Literatura română se va îm­ siunea românească ele au pătruns in toate bibliotecile noastre,
bogăţi atunci cu aceste patru cărţi, care au fost printre cele la fel ar trebui să se găsească in toate casele şi cercurile de
mai cetite şi au făcut la noi educaţia bunei cetiri: Haiducul, cetire săseşti, şvabe şi germane dela noi. Când am să dau
Pandurul, Ceasuri sfinte şi Canea Munţilor. Dacă cele trei de urma textului original al Ceasurilor Sfinte, încăput nu
dintâi au fost scrise in nemţeşte, traducerea lor a fost sau lucrată ştiu pe ce mâini după moartea autoarei, am să-mi fac o datorie,