Page 65 - 1933-07

448 B O A B E D E G R Â U

nu numai faţă de ea, să-l tipăresc in nemţeşte, mai cu seamă pe noi să ne vadă acasă. Şi sunt cu atât mai recunoscător,
pentru concetăţenii de această cultură şi limbă. Nu mi se cu cât o văd necontenit ca atunci pe jeţul dela fereastră, puţin
pare o mai nimerită punte întinsă intre cele două literaturi. împotriva luminii, uitându-se drept la mine de sub pălăria
Prea era. Bucura Dumbravă, toată in viaţă numai un ideal de toamnă cu margini de coif medieval şi zâmbind din când
de înţelegere intre popoare, pentru ca să nu poată prin opera în când la nişte cuvinte, care trebue să fi fost vesele şi ca­
ei, in chip firesc şi fără să stărnească vreo bănuială, să lucreze maradereşti. Prea eram învăţaţi cu o Bucură drumeaţâ ca să
mai departe in slujba aceluiaş ideal. E jugul înflorit, pe care avem vreo temere in faţa unei noui călătorii. Mă priveşte
ştim că şi l-a pus cu mai multă iubire pe grumaz. mereu de-acolo, muzicală şi tainică.
Dar făptura ei literară, găsită oricănd in cărţile pe care le-a Pe literată o avem, dar pe fiinţa muzicală, care credea poate
scris şi in răsunetul sau rostul, de un fel sau altul, avut in muzică mai mult decât in literatură, am scăpat-o. Pe ea
de ele, rămăne un bun al tutulor. Eu vream să stărui mai n'o putem alcătui din nou decât din mici aduceri aminte şi din
mult asupra făpturii pămănteşti, păstrată numai in amintirea asemenea fiori care ne-o ţin mereu aproape.
noastră, a rudelor şi a cunoscuţilor, şi care se poate pierde in
intregime, odată cu ea, dacă nu vom sdi-o să se mărturisească. ACUARELELE RODICHU MAN1U. — Artista s'a în­
De aceea am pus atătea lucruri personale in încercarea de adu­ tors iară intre noi, ca dintr'o călătorie in ţara închisă nouă
cere din nou printre noi a scriitoarei şi a femeii. O văd încă, a frumuseţei. Expoziţia Tinerimei Române aducea in acelaş
in două stări, altele decât cele schiţate până aci. Una e o Bu­ timp, câteva uleiuri ale Rodichii Maniu, când in altă parte
cură Dumbravă muzicală. Am auzit-o in nenumărate rinduri, acuarelele ei însemnau o adevărată revărsare de tinereţe şi
cu lume şi singură, dar niciodată nu m'a sguduit şi n’am limpezime. Culorile de apă, cu repeziciunea întrebuinţării lor
pătruns-o mai mult decât ascultând-o intr'o după amiază, şi cu mărginirea câmpului lăsat liber, sunt cum nu se poate
cântând din Schumann, aproape pierdutâ intre lungi draperii mai potrivite să descopere, ca intr*o proiecţie scurtă, pe artist,
negre. Melodia era de moarte, cu întreruperi şi răreli, cu atât in mijloacele cât şi in visul lui de artă. Acuarela e ase­
plângeri de pedală şi cu înălţări care căutau parcă drumurile menea spovedaniei, pentru care nu te-ai pregătit şi la care
cerului. Era o contopire in muzică şi o pornire cu ea pe căile nu intârzii, dar in care te arăţi cu tot ce ai mai tainic. Ea
văzduhului. Fiica, ea insăş trecută de cincizeci de ani, se are totdeauna o mare trăsătură de lirism. lat-o îndărătul ei, ca
ruga şi ii cânta mamei, intinsâ in mijlocul odăii, sub flori, pe după un evanuiu spaniol, cu multe deschideri, pe Rodica
pe catafalc. Alta e o Bucură Dumbravă prietenă. Venise la Maniu, care se crede acolo la adăpost şi e străvezie pentru
noi, ca să-şi ia rămas bun, cu un ceas inainte să plece in India. toţi ochii! Judecaţi numai după această Fată In alb, pe care
Ştia că avea să fie petrecută de lume multă la gară, dar vrea o reproducem, in culori cât mai apropiate de cele originale!