Page 14 - 1933-08

EMANOIL BUCUŢA: COLECŢIA DE ARTA ZAMBACCIAN 459

cele mai vrednice de artă românească. Prin aceasta ne umple de încredere şi aproape de semeţie.
chiar, ele au câştigat o recunoaştere, care le consfin­ Sunt bucăţi care n'au de ce să se teamă de o punere
ţeşte, precum, am zice, şi un caracter public, un fel alături. N’avem numai o şcoală plastică româ­
de ucenicie de Muzeu pe cele mai grele drumuri.
Aceasta le îndreaptă, oricâte ar fi greşelile, desamă-
girile şi amânările, spre soarta de clasă înstelată
într'o viitoare şcoală plastică a naţiunii. Stăpânul
lor zâmbeşte alături, îmbrăţişându-le încă odată
într'o privire caldă, şi parcă n'ar mai crede.
In peretele dimpotrivă, în încăperea care între­
geşte sala picturii româneşti, se vede colecţia
franceză. Ea dă ca un fel de imagine scurtă, în
câteva trăsături, a marelui secol plastic al Franţei.
In nicio artă, această ţară dăruită n'a fost mai
întreagă, mai puternică, mai tăetoare de brazdă şi
mai urmată. Toţi artiştii şi toate şcolile care au
însemnat ceva, s'au născut sau au trecut pe-aici.
Prin păduri cu nume răsunătoare sau prin muzee şi
ateliere intrate în istorie, întâlnim de atâtea ori
şi pictura românească în cei mai străluciţi şi mai
dragi întrupăton ai ei. Legătura e aşa de strânsă
şi ecoul atât de apropiat încât întoarcerea dela

Natură moarti de Bonnard

nească, în care lumina, lumea şi înzestrările dela
noi s’au desvoltat în voie şi aparte de marile modele,
dar şi artişti puternici şi lucrări de sine stătătoare.
In mijloc străluceşte Nudul lui Renoir. O rază
de Soare de vară, scăpată prin jaluzele, urcă drumul
îndărăt pe care l-au urmat rochile şi cămaşa ca să
ne dea acest trup gol de fată până la şolduri şi
întors cu spatele la privitor. Ne-apropiem. Raza
descopere pe neaşteptate în sideful subţire al pastei,
o irizare şi un joc de trandafiriuri şi de alburi,
care înainte se pierdeau în impresia generală.
Bucuria de viaţă a artistului izbucneşte nu numai
în această apariţie, în întregul ei, cu farmecul
moale şi îmbietor, ci tot pe atât în prelucrarea şi în
amănuntul tehnic, în vibrarea şi în adâncimea de
paletă a meşteşugului. Raza se mută încet şi pune
în lumină fragment cu fragment spatele nevinovat
Nud de Renoir şi cald, in care se simte bătaia sângelui. Ea se
pierde în peisajul stufos, de un verde crud, de
cele mai bune creaţii ale picturii româneşti la deasupra, tot de Renoir. Nudul cred că e din 1888
pânzele sau desenele franceze ale Colecţiei Zambac- şi se aşază destul de sigur în opera de-atunci,
cian pare firească şi odihnitoare. Câte odată ea care n'ajunsese la marea răscruce, a pictorului. El