Page 15 - 1933-08

46o B O A B E D E G R Â U

apare din ea, limpede şi întreg, bog.it de toate subiect, pusă aici în vedere, violent, prin fondul viu
însuşirile lui culoristice şi de îndrăsnelile unei arte şi prin creionări de contur ca o decupare; Matisse,
fără bătrâneţe. cu două femei în iarbă, din 1921, într’o izbucnire
In dreapta şi în stânga sunt marii romantici sau primăvaratică. Deasupra, în rând, sunt marinele
marii maeştri îndrumători, Delacroix, cu odalisca lui Laprade cu portul din Quimper, lucrat din
lui culcată şi goală, o compoziţie mică, dar plină contraste, verde ceţos şi galbenuri şi cenuşiuri
de toată căldura şi bucuria de culoare, de tot exo­ topite, şi a lui Marquet, cu cheiurile din Boulogne
tismul şi patosul pe care i le cunoaştem; Corot, care taie liniar perspectiva şi înşală ochiul cu un
intr’un nud care e tocmai opusul celuiialt, străveziu amestec al apei, cerului şi uscatului, în albăstriuri,
şi cu o carnaţie tulburătoare, de aur puţin umbrit; liliachiuri şi cenuşiuri, de lacuri sau de străvezimi.
Courbet, cu o dumbravă înecată în acel verde Interiorul cu natură moartă al lui Bonnard, urzit
din portocaliu, cu terasa deschisă spre lumina şi
umbrele parcului din fund, de Franţă de Miazăzi,
umple de o bunăstare şi de o patimă liniştită, de
vizionar înfrânat, conştient în fiecare clipă a avân­
tului şi a încântării de sine. Guaşele, acuarelele şi
desenele de Friez, de Dufy, de Lhote, de Signac,
de Varoquier, de Vlaminck, de Campigli şi alţii,
peisaje de grădină, câmp forfotitor de alergări de
cai, nuduri, vederi de străzi, femei citind, portrete,
dau rotunjime şi varietate salonului francez al Co­
lecţiei.
Mă uitam la toate acestea şi gândul îmi aluneca
fără voie la cele câteva ceasuri petrecute acum
câteva luni în Muzeul Prinţului Pavel dela Belgrad.
Clădirea e în stil vechiu turcesc. Streşini lungi şi
aduse peste ferestrele mici ale catului al doilea iau,
în loc să dea înălţime. Totul pare un conac de paşă
sau de beiu, în treacăt prin cetatea împărătească
dela Dunăre şi vrând să aibă între ghiauri un
adăpost care să-i aducă aminte de-acasă. In noul
Belgrad, grăbit să fie la fel cu Budapesta şi cu
Viena, e ca un fragment de trecut, cu poezia şi cu
nostalgia lui. Dar tocmai acest trecut s’a răsbunat,
pentrucă aici se găsesc aşezate colecţiile de artă
modernă străină şi naţională. Spiritul sârbesc şi
marea dorinţă colectivă de creaţie originală în artă
a Jugoslaviei nu se văd însă atât din pictură, care
e înăbuşită de cei mai puternici reprezentanţi ai
plasticii franceze, engleze, olandeze, germane, spa­
niole, ruse, cât din sculptură. Pictura, oricât de
multă şi oricât de bună, semnată de cele mai
cunoscute nume europene, e ca un decor pentru
toată opera lui Meştrovici. Grupe de îndrăsneaţă
Nud de Deraia
compoziţie, capete din marea epopee sârbă, por­
trete şi nuduri, îngeri ai morţii, din vremea când
închis şi foşnitor, prin care, ca intr’o vedenie de Grecii îşi mai aduceau aminte că au trecut prin
pastorală, trece o torcătoare pe urma oilor. Iată Tracia şi rămâneau uimiţi în faţa artei arhitecturale,
pe Utrillo, cu peisajul din jurul Parisului, lucrat supusă monumentalului, a Egiptenilor, marmure,
aproape cu umor, cu planuri mari alături de pers­ bronzuri sau numai studii de ipsos, toată lupta cu
pective depărtate de miniatură şi ţinut într’o at­ visurile lui şi cu neantul, care a făcut din sculptorul
mosferă de seară, cu nuanţe grase, dar fără stră­ iugoslav, plecat ca ţărănel dintr’un sat al Dalmaţiei,
lucire, ca un râu care se încarcă de umbră; iată unul din artiştii reprezentativi ai Europei, se văd
pe Pissaro, cu portretul din 1892 al ferei lui, aici. In aceste săli, odăiţe şi cerdacuri cu treceri
punctat şi tremurător, într'o pulbere de lumină spre cămări de bae cu firide în perete şi cu ferestre
descompusă, ca o pânză în dosul căreia se închiagă zăbrelite, când toate aceste figuri sunt în mărime
treptat făpturile; Derain, într'un nud de femeie naturală, parcă s'ar afla într'o locuinţă de basm,
care-şi scoate o ţeapă dintr’un picior, într’o aşezare împietnte printr’un blestem şi aşteptând descân­
aproape de cunoscută marmură elenă cu acelaş tecul deşteptării.