Page 38 - 1933-08

C R O N I C A 4 8 3

Thomas Mann. Voiu încerca să spun de ce, deşi mi tem cl siguranţă de sine atât de firească şi atât de înaltă, încât ţin
^ n'am să izbutesc. Răsunetul pe care un scriitor îl deşteaptă in cumpănă toată boala şi toate neplăcerile plâmadei insâş
in cineva, e prea personal ca să poată fi lămurit şi înţeles a cărţii. Scriitorul n'ar fi avut nevoie să aibă părerile poli­
unui străin. Faptele insă, o întâlnire cu omul sau o adâncire tice pe care i le ştim şi si fi făcut declaraţiile dureroase pentru
intr’o carte şi impresiile aduse de acolo, rămân. Ele pot si regimul de astăzi, ci numai să fi înjghebat această frescă de
puni pe cale spre acele părţi mai ascunse ale gândului unde fantome şi de prăbuşiri fără nădejde, ca să nu mai poată
înfloresc şi dragostele literare, alături de celelalte. aproape încăpea in Germania de după revoluţia din Martie
L-am descoperit pe Thomas Mann singur, târziu, prin 1933, tânără, încrezută, crudă, lacomă, războinică şi cloco­
cea mai caracteristică dintre operele lui. Poate ci astăzi stu­ titoare. Ana lui Thomas Mann topeşte şi macină. Ea are
denţii dela facultatea de limbă şi literatură germană coboară în sine ca un principiu de moarte. Iubirea insăş e încătuşată.
cu studiile lor şi mai jos de 1832, anul morţii lui Goethe. Cele două maluri intre care curge încet şi cu sclipiri de soare
i Pe vremea când mai eram eu cetăţean academic, asemenea căzut sub orizont sau de noapte, se chiamă Buddenbrooks
minuni nu se întâmplau. Şi de aceea, când intr'o zi din toamna din 1901 şi Zauberberg, Muntele fermecat, din 1904, un roman
lui 1912, am răscolit prin fişierul unei biblioteci de împrumut de peste 900 de pagini şi el, cel dintâi destrămarea unei fa­
din Charlottenburg şi am luat acasă, in odaia mea din Pesta- milii, cel de-al doilea, destrămarea unui veac şi a unei for-
lozzistrasse, pe Buddenbrooks, n'aş putea să spun ce m'a
Y împins, ciudăţenia numelui sau alt motiv exterior, pentru ci
pe autor nu-1 cunoşteam. El se născuse in 1875 Ş» romanul
apăruse, cu cele vreo 750 de pagini ale lui, încă dela 1901’
Aş fi avut timp să prind de veste şi de unul şi de celălalt.
Singura dramă pe care a scris-o Thomas Mann, Fiorenza,
din zilele lui Savonarola, era din 1905, iar al doilea roman,
Konigliche Hoheit ieşise în 1909. Trebuia să dau însă peste
scriitor şi opera lui din întâmplare. Ceea ce n'a împiedicat
să mă câştige de-atunci, şi pentru totdeauna.
El se trage dintr'o veche casă de negustori din Ltibeck,
oraşul hanseatic. Ce-a rămas din lumea aceasta baltică şi
nordică, plini de amintirea consulilor şi a senatelor ei, cu
vapoare care se încarcă în lungul cheiurilor şi aduc bogăţii
şi visuri, cu uliţele de demult şi viaţa încetinită de moşteniri
depărtate, umple paginile acelui roman, care e aproape în­
fricoşat, Buddenbrocii, cu subtitlul. Destrămarea unei fa-
► milii. E aproape înfricoşat, prin partea lui de autobiografie,
care e mult mai puţin de fapte şi de travestire a vieţii proprii
cât e de cadru şi de atmosferă. O oboseală seculară şi o lipsă
de rost a oricărei silinţe plutesc deasupra acestei lumi, in care
nu izbucnirile, greşelile, ruinările şi morţile precumpănesc
şi sperie, ci curgerea măruntă ca bătăile neiertătoare, lemnoase
şi egale ale unui ceasornic subpământean, descrierea nemi­
loasă şi amănunţită, ironică prin stăruinţă şi neinsemnâtate,
a cuprinsului unei odăi deopotrivă cu a durerii sau a bucu­
riei unui act vital. Cetitorul se simte el însuşi înmuiat şi
prins treptat, ca de o umezeală firi scăpare, şi sfârşeşte
canea ca o uşurare. Multă vreme insă, farmecul ei otrăvit
il urmăreşte. Scriitorul n'avea când a scris-o decât două­
zeci şi cinci de ani. Admiraţia faţă de arta şi pătrunderea lui
e tot aşa de mare cit fiorul de spaimă faţă de lupta pe care
a trebuit s’o duci, nu piept la piept, d cu aceeaş per­
fidie, împotriva unui material şi a unei stări de suflet descăr­
nată de orice ideal. Linia aceasta a mării, de coloare aproape
albă şi ea, dela Amsterdam prin Hamburg până la Lubeck
şi Rostock spre Stettin şi Danzig, de unde Hansa îşi pornea Casa de adăpost Guscha de sub muntele Tannenkopf,
corăbiile şi moştenea pe căi de negoţ şi de lupte faima vikin­ deasupra Luziensteigului
gilor dela începutul cu legende al Evului Mediu, e ca o mar­
gine de pământ, plini de vedeniile ceţei şi de trecerile spre muie de civilizaţie, înfăptuite amândouă cu aceeaş concen­
nefiinţă. O asemenea poartă de ceaţă şi de nefiinţă e Budden­ trare şi obiectivitate genială şi îngrozitoare.
brooks. Nimic tânăr nu e in el şi parcă nimic tânăr nu trăieşte Ca o fugi de o răceală, care ameninţa si-1 cuprindă, Thomas
nid in scriitor. Dar puterea lui de observaţie şi de analiză, Mann s'a aşezat la 19 ani in Munchen. A lucrat acolo in asigurări
muzica scrisului şi meşteşugul înlănţuirii episoadelor au o şi a început să facă literatură. Cercul revistei Simphzissionus l-a