Page 39 - 1933-08

484 B O A B E D E G R Â U

cuprins şi pe el. Oraşul acesta de ani şi catolic, muzical şi putrezită până a doua zi. Vremea cea nouă a trecut peste el.
înviorat de aerul înalt, care aduce răcoare de munte şi de Vremea cea nouă este insă a veacului şi Thomas Mann e
ape verzui de izvor, l-a ajutat să se pătrundă şi să-şi între­ de peste veac. Vremelnicia nu duce decât nisipul şi lustrueşte
buinţeze din plin mijloacele. Cănd orizontul german se făcea piatra. Cei cari îl iubim pe scriitor n’avem de ce ne teme.
prea strimt, Italia, veşnica ispită a oamenilor de miazănoapte, Peste loviturile care îl caută n’avem decât să facem cei
dela regele Teodoric al baladelor pănă la Goethe, era aproape. doi paşi până la raftul unde ne aşteaptă cărţile lui cu textul
Thomas Mann e şi prin acest dor, prin setea lui de armonie, dens şi cu puţine alineate, ca să ne pătrundem din nou de
din rândul Germanilor, cari, fie clasici, fie romantici, fie rea­ toată sfinţenia artei scriitorului, fie şi cu atmosfera de indoeli
lişti, cum e el, au călcat cu înfrigurare de pelerini aceleaşi şi lâncezeală a unei încheieri de vreme, care se cerne de pre­
drumuri. Nuvela lui mai lungă. Moartea in Veneţia, Der tutindeni, când in irizări calde de curcubeu şi când in fâl­
Tod in Venedig, dată ca pildă de ceea ce a putut ajunge mai fâiri îngheţate de auroră boreală. Stăm şi privim. Spectacolul
înalt atât arta lui Thomas Mann căt şi proza mai nouă ger­ e pus in scenă de unul din cei mai buni regisori şi in atâtea
mană, e din ajunul războiului. Dacă spiritul unui popor şi episoade sunt dureri rupte din sufletul lui şi sânge care nu
al literaturii lui merge in pas cu faptele istoriei, ea e şi ca o i s’a mai întors in vine.
lespede, lucrată frumos in marmură, asemenea capacelor de L-am cunoscut pe Thomas Mann in alte ţări decât la el
mormânt domneşti din ţara pe care o zugrăvea, şi aşezată acasă, in rosturile lui de scriitor german internaţionalizat,
încet, cu toată luarea aminte a meşterului, asupra unei în­ nu internaţional. Scriitorii germani cari ajung in circulaţia
tregi vremi. După această analiză migăloasă, învârtită in jurul internaţională, răsfrâng mai puţin decât colegii lor de altă
unui punct, ca pendulul lui Foucault deasupra tipsiei cu limbă firea ţării şi a scrisului ei. Ceilalţi nu pot fi traduşi.
nisip unde demonstrează, cu legănările fără pricină omenească, Nicio literatură n’are figuri atât de rare, opere atât de adânci
mişcările pământului. Germanici nu-i mai rămânea decât ca literatura germană; poporul care a creat-o a umplut cu
să se arunce eroic in moarte, ca să scape in sfârşit de păen- faima lui lumea, şi părţi întregi din ea rămân nccunascute.
jinişul introspecţiei şi al desfiinţării prin silă de reacţie. Ex­ Goethe insuş, care pare o întrupare a Germanului fără ho­
perienţa estetică in mai mare o ia Muntele fermecat, care tare şi a dat întâiul cuprins noţiunii de el născocite, de lite­
isprăveşte prin trimiterea pe câmpul rupt de bombe a eroului: ratură internaţională, Weltliteratur, e încă netradus, decât
el se pierde acolo, ca un simbol şi pentru arta lui Thomas foarte fragmentar, in cele mai multe limbi şi in atâtea din
Mann. ele sună ciudat şi mai prejos. Ca un adevărat scriitor german
Criticii nouei aşezări a Germaniei izbesc mai cu seamă el e greu de tradus, nu atât prin lipsa de echivalenţe verbale
in el, şi cu dreptate, deşi fără îndreptăţire. Am arătat in treacăt cât pnn sărăcia de corespondenţe sufleteşti. Thomas Mann
de ce. Argumentele lor încearcă să fie de ordin estetic şi sunt a apărut in englezeşte, Buddenbrooks in 1926, Zauberberg
mai mult de ordin polemic şi politic. Partea aceasta de ră­ in 1926, adică destul de târziu; a apărut in franţuzeşte, in
fuială nu ne priveşte si nu mă gândesc să intârziu La ea mai italieneşte, dar faima dinaintea apariţiei n’a fost întrecută
mult decât trebue, adică atât cât ajută, intr'o scurtă schiţă de aceea de după această dată, tocmai pentru că scriitorul
cum c cea de faţă, înţelegerea şt caracterizarea scriitorului. se păstrează străin şi depănat. Un critic literar, e drept, cam
Altminteri ar trebui puţin adâncite şi părerile despre lume nenorocit şi didactic, Eduard Engel, spune in Istoria litera­
şi despre schimbările din jur ale societăţii care îl crescuse turii germane, ediţia din 19x3, din timpul şcolii mele, sin­
şi răspundea la toate chemările lui, păreri desvoltate cu aceeaş gura pe care o pot avea la îndemână; poate in cele viitoare
artă, ironică prin insâş stăruinţa ei asupra amănuntului, in să-şi fi ascuţit loviturile, spune că limba lui, măreaţă şi cu­
atâtea volume de încercări şi de reflecţii. Gândirile unui rată, are o uşoară umbnre de stil englezesc. Dă chiar pilde.
nepolitic, Betrachtungen eines Unpolitischen din 1918, sau Cât de puţin întemeiat e să fie învinuit in ceva de negerma-
Despre Republica germană, Von der deutschen Republik din nitate Thomas Mann, fiul senatorului din Lubcck şi fratele
1923, Goethe şi Tolstoi din acelaş an şi altele asemănătoare. lui Heinrkh Mann, se vede chiar din primirea băgătoare de
Thomas Mann e un tot aşa de mare eseist pe cât e de puternic seamă, ca înaintea unei mâncări exotice, pe care i-o face străi­
povestitor. Walther Linden, care a ţinut de curând şi o con­ nătatea. El face parte din scriitorii germani cari circulă anevoe
ferinţă la Bucureşti, cu rezerve hotărite in ce-1 priveşte pe in opera lor şi înrâuresc mai mult indirect, deşi tot prin ea,
autorul nostru, a scos anul acesta un volumaş, pe jumătate datorită studiilor, prezentărilor trunchiate, prelucrărilor sau
de estetică şi pe jumătate de teorie literară. Probleme ale chiar imitaţiilor. Toţi vorbesc de Thomas Mann; mult mai
unei ştiinţe naţionale a literaturii, Aufgabcn eincr nationalen puţini l-au citit.
Literaturwissenschaft. Vederile de acolo nu sunt tocmai noui, întâia oară l-am văzut la o întâlnire a membrilor P. E. N. Cu­
despărţirea intre înţelegerea liberală raţionalistă şi cea mistică bului englez din Londra, poate prin 1926. Apariţia lui Thomas
populară a şnmţiei spiritului. Aşezarea datei de Mame 1933 ca Mann intre scriitorii englezi coincidea cu apariţia pe piaţă a tra­
incheere a unei întregi epoci spirituale descopere insă ea ducem Muntelui fermecat. Parcă îl văd. înalt, subţire, cu ceva li­
singură caracterul de un anumit paroxism al cărţii. El se dă near până Ia colţuros, de militar sau de diplomat. Peste zâmbetul
cu atât mai supărător la iveală cu cât documentarea şi tratarea lui cădea o sticlire de ochi, cari cred că erau albaştri, dar sunt
rămân ale unui om de ştiinţă, stăpân pe metodă şi pe stil. sigur că erau reci şi răceau. Preşedintele adunării, Goslsworthy,
Thomas Mann nu se putea să nu fie amintit. Scriitorul ca­ îl salutase şi el s’a sculat să răspundă uşor şi sigur de sine, in
pătă definiţia, care trebue privită ca o înfierare, de clasic englezeşte. Umorul lui era altul decât umorul gazdelor, cari
al decadenţei şi reprezentant ultim al burgheziei, care a în­ îl priveau cu luare aminte şi uneori îl înţelegeau. Omul de apă,
florit încă odată in opera lui, ca intr’o floare grea tropicală, de pe malul aproape al aceleeaş mări, găsea vorbele de larg