Page 4 - 1933-08
P. 4
450 B O A B E D E G R Â U
Se dusese la Anvers, în anii de învăţătură, ca panourile din sala de şedinţe a noului şi nenoro
să facă studii de comerţ şi a descoperit acolo pe citului local al Primăriei constănţene. Zambaccian
Rubens şi şcoala flamandă, cu bucuria ei de viaţă i-a cunoscut şi a învăţat mai departe dela ei, printr’o
metodă care-i venea dela cea
laltă îndeletnicire a lui, de le
gături de-a-dreptul şi de ini
ţiere, nu prin oameni de teorie,
ci prin mânuitorii înşişi ai unui
meşteşug. Mai târziu s'a apro
piat şi de alţi pictori, dar pre
ţuirea şi dragostea lui pentru
cei doi dintâi s’au păstrat cu
mireazma lor aparte. In ră
stimpuri, se abătea pe la Bu
cureşti şi întârzia prin pina
cotecă şi expoziţii. îşi făcuse
şi un început de colecţie, pe
care armatele de ocupaţie i-au
luat-o, pe când se găsea pe
front, în Moldova. Istoricul
Constanţei, care se crede mai
săracă în întreprinderi artistice
şi culturale decât a fost în ade
văr, nu va trebui să uite acest
episod, care se prelungeşte şi
se pierde mai apoi în viaţa mai
largă, cu nenumărate şi uitate
izvoare, a Bucureştiului. La Iaşi
face cunoştinţă cu Ressu şi
Dărăscu şi revede pe Teodo
Iarna dc Andreesca
rescu-Sion. E numai ochi în
şi de culoare. A început să-şi împartă timpul intre Expoziţia Marelui Cartier. La Bucureşti urmă
cursurile de merceologie şi contabilitate, care tre reşte Arta Română la Liedertafel şi Luchienii
buiau să-l pregătească pentru negoţul de textile, lui Cioflec. In muzeul Simu regăseşte nu numai
şi între vizitarea muzeelor şi a con
certelor de muzică de cameră, care
erau să-i dea un loc în galeria iu
bitorilor noştri de artă. Cine a
poposit odată în Anvers n’are
decât să-şi aducă aminte, pe de
o parte, de cheiurile nesfârşite cu
vapoare şi corăbii din toate ţările
pământului, şi pe de alta, de
marea catedrală gotică, unde, în
întunericul tainic, la un semn, se
dă la o parte pe un perete, sus,
o draperie şi apare în toată mân-
dreţea Răstignirea uriaşă a lui
Rubens. Din aceste două por
niri ale marelui port s'a adăpat
şi sufletul lui Zambaccian, in care
ele sălăşluesc puternice şi uneori
ciocnindu-se, şi acum.
întors în ţară, la Constanţa, tâ
nărul a înţeles să-şi organizeze Peisaj de Andreesca
viaţa aşa cum i se destăinuise în
depărtatul oraş nordic. In vremea aceea, pe la 1913, pe Bunescu, dar un loc de observaţie şi de în
Bunescu venise proaspăt dela Miinchen şi lucra tâlnire. Poate că în acele săli, împodobite cu o
marine, iar Teodorescu-Sion făcea studii pentru aristocratică mândrie de boerul brăilean, neastâm-