Page 40 - 1933-08

C R O N 1 C A 485

şi de cântec de sirene, care treceau pnn gravitatea lor insulari necunoscut şi rămas pentru totdeauna necunoscut. Se plimba
şi-t fâceau sâ vibreze in ascuns. fără rost şi această vedenie întâmplătoare, a plecării şi a dru­
A doua oarâ l-am întâlnit dupâ aceea, la una din expoziţiile murilor, l-a convins deodată că trebue să se rupă de casă şi sâ
internaţionale ale cârţu dela Florenţa. II chemase comitetul se ducă. De aici i s’au tras întâmplările veneţiene şi moartea.
secţiei germane, ca sâ vorbeascâ despre legâturile lui cu Italia, Era poate chiar Moartea, care-şi luase sacul in spate şi ghetele
la una din serbârile, cu caracter de propagandă, pe care cele cu ţepuşe de stâncărie, ca să-l ispitească. Opera lui Thomas
mai multe secţii străine le organizau. Ştiu că noi Românii am Mann e plină de asemenea răspântii. Viaţa se scurge ca o
vrut să facem un concert cu Enescu, dar n’am izbutit. Ascul­ clepsidră, nesimţit, fir cu fir, până trebue întoarsă deodată
tătorii erau mai amestecaţi şi mai numeroşi decât intâia oară. întreagă, pentru ca timpul să poată să trăiască din nou, la fel
Conferinţa urma sâ se ţie în limba germană şi într’o ţară care de infinitezimal ca înainte şi cu aceeaş catastrofă la urmă.
se încălzeşte repede şi reacţionează neaşteptat. Thomas Mann Opera lui e la fel. Fa n’are de ce să amuţească şi n’are de ce
a fost la înălţimea însărcinării lui. Tonul păstra in general să se schimbe. Are să crească in singurătate cu anii. Au mai
aceeaş rigiditate, dar tot ceea ce intra in el ca intr'o albie de rămas boli pe pământ de zugrăvit, cu toată zvârcolirea fiinţei
râu tăiată in marmură, era cald şi colorat, drumurile spre ţara ca să lupte cu ele şi să le învingă, incingându-se in cingâtori

Sala de expoziţie a afişului Loteriei Statului
portocalilor, ale scriitorului, minunea Veneţiei cu ape şi cupole de trandafiri. Aduceţi-vă aminte de rândurile despre tifos din
de aur, mândreţea Florenţei, cu visuri de artă şi chiparoşi. Buddenbrooks, de paginile temute, ca un abur de care nu te
Citisem atunci studiul mai lung despre Gocthe şi Tolsto» si poţi apăra, ale holerii din Tod in Vene dig, de tot Muntele
conferenţiarul vorbia intr'adevăr cu glasul şi cu indrăsnehle fermecat care e o adevărată epopee a tuberculozei, cu o în­
de-acolo, întreg in fiecare foae a scrisului şi in fiecare mani­ cordare de arc şi cu o adâncire de fulger pentru îmbrăţişarea
festare a spiritului lui. Germania literară, chiar dacă nu leşia vieţii, a locuitorilor sanatoriului elveţian, care umple cartea.
iubită din aceste expediţii ale unuia din marii ei scriitori, ieşia Cântecul lui Thomas Mann e un cântec al vieţii, oricare ar fi
insă respectată. însemna mai mult, mai ales că era intr'o vreme instrumentul pe care, distrat, şi-l alege. II vom mai auzi. Nu
când ţara închisă de urile războiului nu găsia bunăvoinţă şi ştiu doi să-l cânte ca el.
primire nicâin.
A treia oară când trebuia să-l văd ar fi fost la adunarea de ACADEMIA ROMANĂ. — Cine vrea să pătrundă rostu­
astâvară dela Raguza, a P. E. N. Clubului, la care insă autorul rile de astăzi ale Academiei Române printre noi şi tot ceea ce
lui Buddcnbrooks şi al Muntelui fermecat, n'a fost lăsat de ea face ca să le împlinească, are un mijloc destul de lesnicios.
ţara lui să ia parte. Alţii vorbeau acum in numele ei. Ni-1 pune la indemână insuş învăţatul aşezământ. El publică
Mă gândesc la acea întâlnire pe care eroul nuvelei Moartea in fiecare an o dare de seamă generală cu titlul « Anale». Cea
in Veneţia, scriitorul Gustav Aschenbach oder von Aschen- mai nouă akătueşte Tomul LII şi oglindeşte şedinţele din
bach, a avut-o la o staţie de tramvai in Miinchen, cu un alpinist anul 1931—1932. E un volum puternic de 380 de pagini de