Page 41 - 1933-08

486 B O A B E D E G R Â U

literă măruntă. El descopere o bogăţie de preocupări şi un începătorii şi fiecare aduce, ca un ctitor, darul unui marc rost
sufkt pus in serviciul lor care umplu pe cetitor de o adevărată in literatură sau ştiinţă, mai ales filologică şi istorică, şi răsu­
evlavie. Să ne oprim puţin la fiecare. Academia Română se netul unei vieţi hotăritoare in viaţa Românilor de oriunde.
va ridica din fapte înaintea noastră, mai bine decât din orice Cele două universităţi abia se înfiripaseră. Ele erau nu numai
arhive sau amintiri. o încununare a învăţământului românesc, ticluit eroic in ele­
mentele lui numai cu patruzeci de ani înainte, de Gheorghe
Lazăr, dar şi o îndreptare spre alte preocupări decât cele poli­
tice şi deschiderea pentru tot neamul nostru a domeniului
senin şi înalt al cercetărilor des^nteresate. Pentru ocuparea
nouilor catedre. Românii de pretutindeni, fără deosebire de
cetăţenie, dăduseră tot ce aveau mai bun Academia Română
întregea şi ducea mai departe acest început. Ea întrupa încă
niai deplin încrederea in creaţiile spiritului, scoase de pe pla­
nul şcolar şi date in seama cercului firesc al făuritorilor lor,
strânşi împreună prin liberă alegere. Numiţi n'au fost decât
cei 20 membri dintâi, din cari n’am amintit, pentrucă lipseau
din tablou, pe Constantin Negruzzi, Vicenţiu Babeş, Dimitrie
Cozacovid, Ambrozie Dimitrovici, Constantin Rosetti şi
Constantin Stamati. Lista lor se găseşte in aceleaşi« Anale »,
care, alături de faptele anului, duc pe umen şi atâtea din tre­
cutul strălucit. Tot de-acoio se vede că numărul membrilor
morţi in cei 66 de ani de fiinţare a fost de 81, că numărul
membrilor de onoare se ridică la 95, iar al celor corespondenţi
la 98. Cei 36 de membri activi nu sunt singuri. In jurul lor
se află oameni de seamă de odinioară şi de astăzi, o comuni­
tate de lumină care înconjoară intr'o aureolă de ideal fruntea
ridicată peste veacuri de neguri a Neamului românesc.
Sodetatea academică română a oglindit dela început uni­
tatea culturală a tuturor Românilor. întâii d membri au fost
numiţi 4 din Ţara Românească, 3 din Moldova, 3 din Tran­
silvania, 2 din Banat, 2 dm Maramureş, 2 din Bucovina, 3 din
Basarabia şi 2 din Macedonia. întâia unire a Românilor, pre­
gătind pe cealaltă, s’a făcut aici, intre zidurile Academiei.
Vacanţele sau întregirile au respectat până la urmă aceleaşi
criterii şi Bucureştiul a ajuns astfel intr’adevăr soarele care
răsărea pentru toţi Românii. In forma de sodetate academică
numărul Românilor de sub alte stăpâniri covârşea cu mult
numărul Românilor liberi. In forma de Academie Română
Afişul care a avut premiul I, de Crant această proporţie s'a apropiat de echilibru, dar ea şi-a pă­
strat acelaş tâlc mai adânc. Faţă de 10 membri din Ţara Ro­
Iată ce zicea pentru trecut, la deschiderea sesiunii generale mânească şi 12 din Moldova, restul până la 36 erau din
din anul 1932, a 66-a dela înfiinţare, d-1 Ion Bianu, preşedintele pământurile subjugate.
de atunci, şi cel mai vechiu academician astăzi: * Formată din Sodetatea academică română a avut o întreită menire: să
puţini şi cu puţin a doua zi după înfăptuirea unităţii celor două hotărască ortografia limbii române, să lucreze o gramatică
Principate şi in ajunul regalităţii. Academia Română a ajuns şi să înceapă un dicţionar al ei. Problemele acestea, cu slăbirea
cu timpul emblema vieţii intelectuale a Românilor de pretu­ foarte mult a celei de-a doua şi cu lăsarea ei altor foruri, sunt
tindeni, graţie voinţelor stăruitoare şi înţelegerii reciproce a tot atât de vii şi astăzi in programul de lucru şi in discuţiile
cărturarilor cari au alcătuit-o. * Academiei. Când în 1869—70 s’a publicat vestitul Dicţionar
Marele aşezământ a fost înfiinţat cu numele de Societatea latinist al lui Laurian şi Massim, in două volume, unul mult
academică română la 1866 şi a fost inaugurat la 1 13 August mai puternic, dar cu o zestre de cuvinte in cea mai mare pane
anul următor. Colecţiile Academici păstrează tabloul de amin­ fabricate, şi altul mai restrâns, cu toate cuvintele de împrumut
tire înjghebat cu acest prilej din chipurile membrilor, in me­ care trebuiau despărţite de celelalte ca ciumate şi alcătuesc
dalioane ţinute in foi de laur şi care iau împreună forma unui şi astăzi ceea ce e mai viu şi mai colorat in limbă, a fost ca o
pergament cu marginile răsucite. Iată-I in mijloc pe vestitul despărţire a apelor. Moldo%’enii, cari nu puteau primi aceste
canonic blăjean, Timoteiu Cipanu, cu dimensiuni mai mari, rătăciri, Maiorescu, Alecsandri, Negruzzi, s’au retras. Lucrul
de preşedinte, şi in dreapta şi in stânga lui, pe Vasile Alecsandri nu e de mirare, dacă se urmăreşte in « Anale», cât sânge râu şi
şi Eliad Râdulescu, iar de jur împrejur pe Bariţ, Hurmuzachi, câte ciocniri a adus, nu in 1870, ci in 193a, discutarea proiec­
Titu Maiorescu, Urcchiâ, Niculae Ioncscu, Hodoş, Caragiani, tului de reformă ortografică. Pentru scrierea lui a cu a sau
Roman, Sbicra, Munteanu, Străjescu, Massim, Launan. Sunt cu i s'au făcut tabere şi au fost plecări, ca pe vremuri. S’au