Page 42 - 1933-08

C R O N I C A 4 « 7

dat voturi şi răsvoturi, intr'un răstimp de numai câteva luni. ştiinţă, şi artiştii, se pot găsi in două, trei locuri ale «Analelor*:
De altminteri, datorită tot ortografiei s’a putut înfiinţa şi cea «Pentru noi valabilă, zice un raport, este numai dispoziţia
mai veche societate culturală pe care o avem. Asociaţia tran­ din art. 23 ce vorbeşte despre alegeri şi cere ca viitorul membru
silvană pentru literatura română şi cultura poporului român, să aibă activitate «literară sau ştiinţifică ». Sau acesta deose­
care a fost şi a rămas un fel de Academie română a Românilor beşte şi distinge in acelaş timp: sau literară, sau ştiinţifică;
ardeleni. Comisia filologică alcătuită de guvernul austriac atributele privesc şi «lucrările», şi «activitatea». Art. 23
la 1860, la Sibiu, şi din care era să iasă peste un an « Astra *, este exclusiv; cine nu are activitate literară sau ştiinţifică nu
avea de preşedinte tot pe Timoteiu Cipariu şi fusese chemată poate fi ales membru al Academiei Române. Aţa se înţelege
ca să dea nişte regule uniforme pentru scrierea limbii române. textul şi tradiţional şi gramatical şi tactic *. Alt membru sus­
Cât despre Dicţionar, el e, ca şi odinioară, durerea şi mân­ ţinea că, dacă articolul impricinat ar fi urmărit să nu facă deo­
dria Academiei. • Analele ♦ se opresc înaintea lui in dese rân­ sebire intre opere şi activitate, el ar fi fost redactat astfel:
duri. Cum se ştie, după încercarea măreaţă şi nechibzuită a Membrii Academiei Române nu pot fi decât Români din orice
lui Hasdeu in Mag num Etymologicum, şi după scurta întâr­ ţarâ, cunoscuţi prin operele şi activitatea lor literare sau ştiin­
ziere intre fişierele, care depăşeau şi ele puterile şi viaţa unui ţifice, şi nu literară sau ştiinţifică, aşa dar in legătură numai
om, ale lui Philippide, Dicţionarul a fost încredinţat lui Sextil cu activitatea, cum e astăzi. Sunt însă şi acorduri barbare,
Puşcariu. El se lucrează acum metodic, in sălile şi de colabo­ de care, in focul desbaterilor, nimeni nu se mai speria. Arcuşul
ratorii Muzeului Limbii Române dela Cluj, care ne dă cel lui George Enescu a trecut prin această cazuistică, uşor şi
puţin două fascicule de câte 80 de pagini pe an. Raportul înalt, ca pnntr'un păienjiniş, şi i-a deschis drum la scaunul
Comisiei Dicţionarului, cetit de Sextil Puşcariu in şedinţa dela de nemuritor, care il aştepta.
21 Mai a Academiei, se regăseşte in « Anale * cu acest cuprins:
« Redacţia primă a Dicţionarului a înaintat in cursul anului
expirat pentru voi. I până la cuvântul corn, iar pentru voi. II
până la cuvântul la.
♦ In redacţia definitivă a ajuns până la cuvântul cobit (voi. I)
şi iobag (voi. II). Până la sfârşitul acestui an s'ar putea termina
redacţia definitivă a literei /, încât să apară tomul I din voi. II.
• Redactarea s'a făcut cu aceiaşi colaboratori, d-nii C. Lacea
şi I. Rădulescu-Pogoneanu pentru voi. I, şi Th. Ca pi dan şi
T. Naum pentru voi. II. Partea franceză a fost revăzută de
d-1 Y. Auger *.
Bugetul Dicţionarului, care-i ameninţă viaţa firavă, se pre­
zintă la venituri cu 537.215 lei, 50 bani format din: venitul
Fondului Regele Carol I, 32.207,50 lei; din Subvenţia dela
Stat, 212.500; din Vânzarea publicaţiei, 90.000; din Contribuţia
Fundaţiei Fcrdinand, 99.000 şi din Contribuţia din bugetul
propriu al Academiei, 30.000 lei. Dicţionarul era la 1866
preocuparea de căpetenie a Academiei Române. El a rămas,
intr’o privinţă, şi la 1932, ceea ce nu împiedecă însă ca, faţă
de un buget de venituri de peste to milioane al Academiei şi
al Bibliotecii ei, bugetul Dicţionarului abia să ajungă până la o
jumătate de milion, uneori nerealizat întreg nici el. Noroc
numai că filologii sunt oameni cu trebuinţe puţine şi cu mari
rezerve de foc sacru!
După ridicarea României la treapta de Regat, Societatea
academică română a fost înălţată şi ea, prin legea din Martie
1879, la rosturile de Institut Naţional cu numele de Academia
Română. Scopul ei se lărgea şi el: «Cultura limbii şi a istoriei
naţionale, a literelor, a ştiinţelor şi frumoaselor arte *. împăr­
ţirea in cele trei secţii, literară, istorică şi ştiinţifică, fiecare
cu 12 membri şi forma in care lucrează şi astăzi, apărea dela
sine. Potrivit articolului 23, « Membrii Academici nu puteau
fi decât Români din orice ţară, cunoscuţi prin operele şi acti­
vitatea lor ştiinţifică şi literară ». Propoziţia pare destul de Cum chiamă pe copii la meserii o şcoală din Vijniţa (afiş)
liniştită şi de necontroversată, dar prin labirintul adjectivelor
şi acordurilor ei gramaticale era cât pe aci să se piardă candi­ Cine trece insă pe lângă intinsa curte, care începe să se
datura de membru activ a Iui George Enescu. Peripeţiile luptei, aurească de toamnă, a Academiei Române, nu se gândeşte
cu intervenţia şi glosele aproape hazlii ale unor membri, cari atât nici la publicaţiile ei, urmare a activităţii in secţii,
doreau sau se temeau de o ridicare a stăvilarelor acestui articol, nici la premiile, foarte felurite, pe care Ie împarte, nici la sala
ca să încapă, alături de literaţi, de istorici şi de oameni de de şedinţe sau de festivităţi, păzită de multe şi incoifate