Page 45 - 1933-08
P. 45

490                                B O A B E   D E  G R Â U

          de  6.870  in  1930,  dm  care  4.534  prin  lege,  3.169  prin  dar  sau   O  fală  nouă  a  Academiei  Române  şi  a  •  Analelor  »  din  1932
          schimb  şi  410  prin  cumpărări;  numere  de  reviste  din  ţară   e  apariţia  intre  preocupările  membrilor,  ca  şi  pe  unul  din  cele
          5.528  şi  din  străinătate,  3.166;  ziare,  din  ţară  1.363  şi  de-   mai  umblate  bulevarde,  a  Fundaţiei  Dalles.  Datoare  prin
          aiurea  13;  documente,  102;  volume  manuscrise,  57;  stampe   acte  fundaţionale  să  clădească,  pe  un  loc  moştenit,  săli  de
          şi portrete 92, monete 59, şi altele şi altele. După limba in care   expoziţii  de  artă  şi  de  spectacole  muzicale.  Academia  a  izbutit
          au  fost  tipărite  publicaţiile  primite  legal,  3.850  erau  romăne,   să  dea  Bucureştiului,  cu  o  cheltuială  de  15  milioane,  un  fel
          229 maghiare, 232 germane, 176 franceze şi altele 47. Ceti-  de  Palat  Cultural,  care  e  azi  cel  mai  căutat  dintre  toate  şi  a
                                                          căpătat  o  adevărată  strălucire  prin  numele  mari  pe  care  le-a
                     W                                     adăpostit.  Expoziţia  retrospectiv^  Grigorescu,  Andreescu,
                                                           Luchian,  cu  care  Fundaţia  Dalles  s'a  inaugurat  in  Mai  1932,
                                                           a  rămas  aproape  un  eveniment  de  istorie  a  artelor.  «Analele  •
                                                           aduc  dări  de  seamă  şi  cuvântările  ţinute,  intre  care  se  deose­
                                                           beşte  printr‘0  neaşteptată  stăpânire  a  materialului,  «Vechea
                                                           artă  plastică  a  poporului  român  »,  de  academicianul  Octavian
                                                           Goga.
                                                            Acestea  şi  multe  altele  e  astăzi  Academia  Română,  cu  aşe-
                                                           zămintele  pe  care  şi  le-a  urzit  imprejur  şi  cu  mănunchiul  de
                                                           oameni  cari-i  alcătuesc  trupul  viu,  cei  mai  de  seamă  şi  mai
                                                           lucrători  in  ramura  lor  de  ştiinţă  sau  de  literatură  şi  ană.
                                                           Ea  este  intre  noi,  furaţi  de  tot  felul  de  vârtejuri,  puterea  ne-
                                                           sguduitâ  şi  înaltă,  la  care  ne  ridicăm  cu  incredere  privirile.
                                                           O  facem  noi,  nat  de  rând,  şi  o  face  şi  Regele  nostru,  care  in
                                                           şedinţa  de  comemorare  a  lui  Iacob  Negruzzi  şi  Şuţu  a  spus:
                                                           «  Sunt  convins  că  Academia  Română,  care  a  fost,  in  trecut,
                                                           tot gândul Românismului, va urma acelaş drum şi în viitor ♦ .
                                                            ÎNTÂIUL  DIRECTOR  AL  INSTITUTULUI  DE  AGRI­
                                                           CULTURA  DELA  PANTELIMON.  —  In  articolul  despre
                                                           Şcoala  de  Agricultură  dela  Herăstrău,  azi  Academia  de  înalte
                                                           Studii  Agronomice  din  Bucureşti,  apărut  in  «Boabe  de  Grâu*
                                                           Nr.  5,  s’a  arătat  că  întâiul  director  al  Institutului  de  Agricul­
                                                           tură  dela  Pantelimon  a  fost  C.  Slâtineanu.  Pronumele  este
                                                           greşit. Trebuie citit Alex. G. Slătineanu.
                                                            Acest  intemeictor  al  intâiei  Şcoale  de  Agricultură  in  Mun­
                                                           tenia  a  fost  fiul  Marelui  Vornic  Iordache  Slătineanu.  Făcuse
                                                           studii  de  agronomie  la  Şcoala  dela  Grignon  din  Franţa.  După
                                                           ce  a  dus  la  bun  sfârşit  însărcinarea  dată  de  Vodă  Ştirbey  de
                                                           a  organiza  Şcoala  dela  Pantelimon,  a  ocupat  diferite  demni­
                                                           tăţi:  a  fost  inspector  in  Principatele-Unite,  Deputat  şi  Pre­
                                                           fect  de  Ilfov.  Este  unul  dm  expozanţii  români  la  expoziţia
          tori  au  fost  17.864  faţă  de  15.951  in  1930  şi  59.010  cărţi  date,   din  Paris  din  1867,  unde  a  dobândit  o  medalie  de  argint  cu
          faţă  de  53.027  in  anul  dinainte.  Biblioteca  Academiei  Române   numele lui. A fost născut in 1818 şi a murit la 1885.
          e  plină  de  viaţă,  şi  ea  trebue  ţinută  deschisă,  cu  toate  puterile   Alex.  G.  Slâtineanu  este  tatăl  d-lui  Prof.  Al.  A.  Slâtineanu
          ei  ştiinţifice  şi  administrative,  oricare  ar  fi  jertfele.  Punând   şi  bunicul  d-lui  maior  B.  Slâtineanu,  care  ne*a  dat  aceste
          in  cumpănă  folosul  şi  vaza  pe  care  Biblioteca  le  infâţişează,   preţioase  lămuriri  biografice,  referitoare  la  una  din  marile  fi­
          nicio jertfă nu e prea scumpă! Ea ni se întoarce înzecit.  guri ale agronomiei şi agriculturei româneşti.



                                   Teatru, muzică, radio, cinematograf

            FILME  ROMANEŞTI.  —  Poate  că  un  film  românesc   Subiectul  e  exotic.  El  e  o  prelucrare  cinematică  după  cu­
          vrednic  de  numele  lui  ar  trebui  să  aibă  subiect  băştinaş,  să   noscuta piesă americană, care a făcut atâtea săli pline in Bucu­
          fie  jucat  de  artişti  de-ai  noştri  şi  lucrat  intr'un  studio  al  ţării.   reşti. Păcat că toate cele câteva acte se petrec pe loc, într'o sală
          Pentru  o  bună bucată de  vreme  cerinţa cea din  urmă  cel puţin   de  aşteptare  de  gară.  A  fost  o  acrobaţie  şi  pentru  dramaturg  să
          nu  va  putea  fi  împlinită.  Toate  încercările  noastre  de  film   scoată ceva de-aici, dar pentru regisorul filmului a fost un chin.
          sonor  au  fost  cârpeli  sau  ne-au  fost  aduse  de  peste  graniţâ.   Toată  partea  de  introducere  şi  de  pregătire  a  atmosferei  e
          Am  văzut  insă  de  curând  un  film  care  începe  să  se  apropie   înceată,  cu  episoade  care  abat  şi  întârzie  desfăşurarea,  pe  când
          de ceea ce visăm. E vorba de «Trenul fantomă».   sfârşitul  idilic  sau  glumeţ,  abia  se  mai  poate  asculta  după
   40   41   42   43   44   45   46   47   48   49   50