Page 48 - 1933-08

C R O N I C A 4 9 3

stejari, copaci rotaţi de sute şi sute de ani, ne aşteptau la Mă­ prin livadă. Dela casă in sus, peste Dihamu, începe drumul
năstirea dintr’un lemn. Numele ii vine dela un asemenea la Omu pe brânele Bucşoiului şi pe la Mălăeşti. Pentru ce­
stejar, care a ajuns, unul singur, ca si se facă o biserică. lălalt, pe Valea Cerbului, trebue cotit mai înainte, pe la ju­
Dar călăuza noastră universitară ne duce pe-aici şi prin mătatea şoselei, şi urcat repede pe creasta împădurită care
alte părţi şi, chiar dacă le cunoaştem, cuvântul şi căldura lui duce la Poiana Coştilei. Aici lipseşte un semn mai vădit care
le dau o nouă viaţă. îmi place să-l văd, drumeţ om de ştiinţă, să atragă numaidecât luarea aminte a drumeţului. Astăzi uşor el
printre troiţele şi mănăstirile cetăţi ale Olteniei. E parcă mai trece mai departe şi trebue să întrebe, dacă are pe cine
acasă, unde-i aduc aminte de Moldova, de Neamţu plin şi pe aproape. Ar fi bună o piatră sau un stâlp, cu arătarea
el de Ceahlăuri, de văi dulci şi de clopotniţe cu clopote limpede a bifurcării şi direcţiei drumurilor.
trase de maici. Poteca spre Poiana Coştilei, care se face curând când drum
de căruţe când cale de umblet mai largă, e destul de bună.
ECLIPSA DE SOARE PE OMU. — Dintre toţi munţii Arătările colorate ale Touring Clubului însoţesc necontenit,
româneşti cei mai organizaţi turistic şi mai umblaţi sunt Bu- acum pe un trunchiu de brad sau de fag şi acum pe vreo
cegii. Drumuri cu semne şi case de adă­
post îndeamnă şi ajută pe drumeţi; că­
lăuze, hărţi, reviste şi cărţi de literatură
fi deschid tuturor şi le descriu fru­
museţile. De zece ani Touring Clubul
României lucrează ca să ajungă la acest
rezultat. El a dus mai departe brazda,
mai mult de însufleţire, trasă de « Hannl
Drumeţilor *, şi începuturile vrednice de
toată lauda, dar întrerupte de răsbotu,
ale Societăţii Turiştilor Români. Societăţi
mai vechi, de dincolo de munţi, cum e
Asociaţia carpatină ardeleană, săsească (S.
K. V.), şi societăţi mai noui, cum e A.
D. M. I. R., au pus umărul alături de
ea. Astăzi dela Scropoasa până la Omu
şi dela Bulboa prin Peştera până pe
Jepi la Schiel, prin chei vijelioase sau
prin păduri de brad, pe poduri cu iarbă
sau pe coaste cu răpi, plimbătorul pe
înălţimi sau căţărătorul incrosniat cu frân­
ghii, securi şi felinare trec fără grijă.
Cineva a trecut înaintea lor, ca să le uşu­
reze paşii.
Colecţia Zambaccian: Peisaj de Aman
Intr'o zi dela sfârşitul lui August anul
acesta, am pornit ca să văd starea din urmă a drumurilor şi case­ stâncă, in locurile unde pădurea se depărtează. Drumul e
lor, care au făcut un aşa de bun nume Bucegilor şi l-au schimbat haiducesc, tot pe la umbră deasă de codru, şi n’are zare. Din
intr’o adevărată şcoală de turism de munte. Vremea însemna o fundul văii răsună un timp fierberea apei şi apoi tace şi ea.
încheiere de pace cu lunile şi săptămânile de ploae şi de frig De-acolo nu se mai aude decât fâsiitul de ape al frunzişului,
dinainte. Două, trei zile la rând cerul a fost fără scamă de prin care trece pe sus vântul. O mică nedumerire mai e la
nor dimineaţa, iar după amiază numai cu o inşirare de fi­ ieşirea din Poiana Coştilei şi până se prinde cărarea, cu
guri fantastice albe la orizont, care aduc puţină umbră bi­ destule dibueli, a Omului. Şi aici ar trebui sânt in ajutorul
nevenită sau acea îndeletnicire de travestiri antropcmorfice, drumeţului care vine pentru întâia oară. Semnele nu lipsesc,
drumeţului trântit in iarbă şi cetitor de semne in văzduh. Am dar sunt prea rare şi trebue mai mult ghicite. De-altminteri
luat o cale mai puţin obişnuită la urcuş. Ţinu dintâi era şi când cobori dela Omu e acclaş lucru. Mulţi se inşalâ şi
Omu, la care vream să ajung pe Valea Cerbului. in loc să coteascl spre Poiană, trecând valea, o ţin înainte
Buştenii au inaugurat chiar vara aceasta o casă, mai mult până se înfundă şi trebue să se întoarcă. După ce ieşi la că­
de popas decât de adăpost. Ea seamănă, ca rosturi, cu altă rare şi mai departe, nu mai e nicio putinţă de rătăcire. începe
casă, a Touring Clubului, de pe Piscu-Câinelui. Drumul frumuseţea de răbdare a serpentinelor, cu ace de piatră pe
până acolo nu cere niciun fel de osteneală şi alcătueşte cu delătun, muiate in soare, sau cu căldări adânci de gheţari.
toate acestea o excursie pentru viziutorii, neinvăţaţi cu mun­ Valea e fără fir de apă, până la căderea zăpezilor.
tele. Ba până la casa de pe Dihamu, cum se numeşte muntele La coborit nu e nimeni care să respecte lungile cotituri.
la ale cărui poale aceasta a fost aşezată, se poate merge in Se taie de obiceiu deadreptul, până unde încep râpile şi tre­
voe cu automobilul şi cu orice fel de vehicul. Plimbătorul cerile de pe un mal pe altul al văii.
pe jos n’are nevoe să se ferească speriat din drum nici să In multe locuri, cărarea s’a stricat şi nu se simte nicio
înghită praf, pentrucâ drumul de picior îşi are potecile lui mână care să îndrepte. Unde e stâncă, paguba e mai mică.