Page 49 - 1933-08
P. 49

4 9 4                               B O A B E  D E   G R Â U


         dar,  unde  e  pământ,  apa  ploilor  şt  a  zăpezilor  a  spălat  şi  a   steag  al  ţârii  fâlfâitor  peste  cea  mai  semeaţă  inălţime  a
         făcut  şanţuri.  Drumul  are  în  schimb  o  frumuseţe  cu  totul   Carpaţilor  inzestrală  cu  viaţă  omenească.  La  Negoiu  casa  e
         aparte,  cu  toată  golătatea  şi  sălbăticia  pereţilor  drepţi  de   mult  mai  jos.  Societăţile  noastre  carpatine  ar  trebui  să  aşeze
         cazan  carpatic.  El  urcă  mai  mult  in  loc,  rotund,  ca  din  fundul   asemenea  steaguri  la  toate  casele  lor.  Nimic  nu  înviorează
         unui  puţ  nesfărşit  spre  doi  colţi  de  pe  buza  râpei,  peste  care   atât  şi  niciun  alt  ornament  nu  e  mai  preţios,  mai  in  cadru
         se  scămoşază  ceaţa  sau  se  sfărâmă  in  pulbere  albă  soarele,   şi  mai  puţin  costisitor.  In  deobşte,  folosim  prea  puţin  steagul
         şi  spre  cerul  tot  mai  albastru  de  deasupra.  Când  se  lasă   pe  care  nu  ştim  să-l  scoatem  decât  la  serbările  oficiale  şi
         seara ca acum, câte o izbucnire de lumină pune adevărate paf­  la  poftirea  organelor  poliţieneşti.  Să  se  umple  munţii  de
         tale de argint şi salbe de pietre lăptoase pe tot înconjurul stân­  steaguri,  pavilion  al  ţării  şi  pavilioane  proprii,  alături,  ale
         cos  de  către  Caraiman.  Soarele  s'a  lăsat  spre  apus  şi  nu-1   societăţilor!  Va  fi  incă  un  semn,  după  care  vom  desebi,  de
         mai  vedem,  dar,  înainte  să  cadă  in  adâncuri,  scapă  peste   departe, casele de adăpost de câsoaele de fân sau de stâne.
         marginea  Omului  mănunchiul  acesta  de  raze,  care  ni-1  arată,   In  timpul  acesta  o  linie  trandafirie  subţire  ca  o  notă
         nouă,  suitori  cu  popasuri  pe  povârnişul  de  sub  umbră  dim­  inaltă  de  vioară  s'a  aprins  in  cerul  Ţârii  Bârsei.  E  mai
         potrivă,  ca  o  vedenie  răsfrântă  a  lumii  din  peştera  lui  Platon.   târziu  decât  cinci,  dar  o  fâşie  de  nor  acopere  Răsăritul  şi
         Ne  grăbim,  dar  nu  mai  ajungem.  Noaptea  are  pasul  de   amână  puţin  ivirea  soarelui.  Suntem  cu  toţii  la  marginea
         cârd  de  cap*e  negre  şi  ne  întrece.  Ne  facem  găuri  pentru   poliţei  de  piatră  a  Omului.  Umbra  ne  amestecă  şi  liniştea
         picior  intr'o  scoarţă  de  zăpadă  veche  ingheţatâ,  care  a  acoperit   şi  nemişcarea  ne  aşeză  intre  lucrurile  neînsufleţite  ale  acestei
         o  parte  din  coastă,  şi  cu  incă  o  silinţă,  suntem  in  cărarea   staţiuni de inălţime. Numai feţele încep să aibă o lumină neînţe­
         care vine din Obârşie şi pe vâful Omului.        leasă,  pe  care  o  prind  din  intâia  rază  călătoare  a  zorilor,
           Suntem  destul  popor  care  inoptează  astăzi  in  casa  de  adă­  Sunt şi câteva aparate fotografice deschise, care vor să însemne
         post,  mai  mult  mici,  de  sub  cele  două  stânci.  Ne  cuibărim   izbucnirea dintâi a Soarelui.
         cum  putem,  numai  pe  jumătate  desbrăcaţi,  şi  aşteptăm  di­  Eram  cu  toţii  de  cel  puţin  două  zile  in  munte  şi  nimeni
         mineaţa  cu  teamă.  Din  căldarea  Bucşoiului  ieşeau  aburii  ca   nu  ştia  cum  să-şi  lămurească  ceeace  ochiul  vedea,  dar  mintea
         suflaţi  de  foaie.  Piatra  Craiului  se  invelea  cu  giulgiuri.  Pu­  nu  vrea  să  primească.  Discul  soarelui,  de  un  roşu  de  jăratec,
         team  a  doua  zi  să  ne  băgăm  degetele  in  ochi  de  ceaţă  sau   era  ca  după  o  bătălie,  cu  una  din  laturi  adânc  muşcată.  Ni
         să  ne  inghesuim  aici  de  răul  vreunei  ploi  fără  sfârşit.  Casa   se  părea  că  e  un  joc  al  norilor.  Ne  uium  din  nou.  Eclipsă
         are  o  odae  de  oaspeţi,  mai  încăpătoare,  cu  două  paturi  mănă­  nu  putea  fi,  pentrucâ  am  fi  citit  undeva  de  ea.  Pierdeam  din
         stireşti  din  perete  in  perete  şi  aşezate  cu  etaj.  Suntem  vreo   vedere  de  când  nu  mai  deschisesem  un  ziar.  Soarele  se  ri­
         saşe,  şapte  cari  dormim  jos  şi  tot  atâţia  sus.  Din  când  in  când   dica,  se  aurea  şi  apoi  ardea  alb  pe  boltă,  cu  acceaş  rană
         un  sul  de  lumină  ţâşneşte  fără  sgomot  dintr’un  colţ  şi  caută   intr’o  parte.  II  priveam  acum  prin  sticle  afumate  şi  ne  în­
         ceva  in  întuneric.  Parcă  suntem  intr’un  film  poliţist.  Un   doiam  mereu.  Am  văzut  cea  mai  frumoasă  eclipsă  de  soare,
         drumeţ,  care  nu  vrea  să  scape  un  anumit  ceas  de  plecare,  şi-a   din  punctul  cel  mai  bine  aşezat  al  ţării,  şi  nu  ne-am  dat
         aprins  lampa  electrică  de  buzunar  şi  se  uită  la  ceasornic.   seama.  Ne-a  părut  insă  mai  bine  aşa.  Prea  ar  fi  fost  alt­
         Nu  pot  să  dorm  şi  l-ascult  ca  pe  un  paznic  de  noapte   minteri  un  punct  de  program.  Ne-am  risipit  apoi  ca  un  zbor
         spunând  orele,  când  şopteşte  unui  vecin  şi  tovarăş  de  drum   de  păsări,  unii  spre  Casa  Mălăeşti  şi  Râşnov,  alţii  pe  Valea
         paşii  timpului.  Apoi  fereastra,  care  se  înecase  in  cerneala   Cerbului,  iar  noi  pe  Obârşie.  Fiecare  grup  s’a  scufundat  in
         dimprejur,  a  început  să-şi  deseneze  conturul  dreptunghiular   coborişul  lui,  pe  cel  mai  senin  cer  visat  vreodată,  peste  ca­
         cu  o  părere  de  albastru  mai  deschis.  Se  făcea  ziuă.  Ne-am   pete,  din  munte  in  munte  şi  din  ţară  in  ţară.  Stâlpi  cu  semne
         sculat  pe  rând,  ne-am  desmorţit  puţin  oasele  şi  am  ieşit.  Era   scoşi  din  locul  lor,  fie  că  cineva  i-a  smuls  cu  sila,  fie  că  li
         răcoare  cum  trebue  şi  oarecare  şuviţe  de  nori,  dar  vremea   s'a  putrezit  temelia,  încurcă  poteca.  Touring  Clubul,  care
         se  inştiinţa  bună şi cerul senin. Spre munţii Transilvaniei pâl­  i-a  aşezat  cu  ancvoinţâ  şi  cheltuială,  ar  trebui  să  facă  o  ex­
         pâia  o  flacără  înăbuşită,  mai  mult  in  văzduhul  pâdos  şi   pediţie  de  aşezare  la  loc.  Nu  e  vorba  să  se  întregească  lip­
         fără  vatră  şi  rădăcină,  sonda  de  gaz  metan  aprinsă  de  lângă   surile,  pentru  care  se  poate  să  nu  fit  mijloace,  d  să  se  îm­
         Mediaş.  Spre  ţara  veche  se  liniau  luminile  Morenilor.  încolo   piedice  o  risipă  de  avere  şi  să  se  facă  o  treabă  drumeţilor,
         tăcere şi aşteptare.                            cu  cea  mai  mică  din  silinţe.  Nepăsarea  de  azi  e  rea,  nu
          Deasupra  odăei  de  oaspeţi,  se  mai  găseşte  o  odae  de  pod,   numai  in  sine,  prin  gândul  de  mustrare  pe  care  il  stârneşte
         la  care  intrarea  e  pe  afară,  pe  o  scară  mişcătoare.  încep  să   in  trecător,  dar  şi  prin  ispita,  pentru  stricători,  ca  să  ră­
        coboare  şi  de-acolo  tovarăşii  noşti  de  sigurătate.  Suntem  ma:   stoarne  şi  să  dărâme  ceeace  a  mai  rămas  in  picioare.  Rân-
         numeroşi decât ne credeam aseară, pe negură. Sunt împrejurul   duiala naşte rânduială, iar risipa altă risipă.
        nostru  tot  felul  de  stâlpi  cu  semne,  care  se  adună  aici  din   Dela  Mecet  ne  intâmpinâ  şiruri  albe  de  oiţe.  Câini  flocoşi
        toate  văile  şi  pun  adevărate  brâe  de  curcubeu  in  aer,  pluvio-   de  stână  calcă  pe  delături  şi  nid  nu  ne  văd,  nia  nu  ne  latră,
        metre  şi  alte  unelte  ciudate,  dar  lipseşte  o  prăjină  cu  un  începem să facem parte din munte.
   44   45   46   47   48   49   50   51   52   53   54