Page 8 - 1933-08

454 B O A B E D E G R Â U

de Capul de băiat, cu faţa ieşită mirată din umbra studiu şi de petrecere cu prietenii, prin Franţa.
unui păr căzut în viţe şi din umbra unui fund, Bucata vecină e una de interior, cu o femee lângă
care nu vrea să se desfacă de această viaţă în plin un copil în albie, după o explozie de plin aer
şi o ploaie de lumină, o ţesătură de clar obscur
şi de existenţă mai mult întrevăzută, pată de cu­
loare îndrăsneaţă de o parte, şi înviorare şi pre­
lucrare a umbrei, de cealaltă. Un ghiveciu verde
cu trandafiri albi, pe un fund negru, pune ca o
podoabă liniştită de ţară, în mijlocul acestei ve­
denii de artă miniaturisiâ şi înfrumuseţată, care
se face, împreună cu noi şi peste noi, tot mai
mult trecut şi istorie.
Aman are un peisaj, cu nişte case de ţară, care
trebue să fie de undeva din Franţa şi sunt o măr­
turie a unui lucru sigur de sine, a unui gust,
a unei priceperi de punere a culorilor, din cele
deosebite.
Iată-ne ajunşi la un popas, care e o răspântie.
Sunt înaintaşii şi marii tăetori de drumuri in pla­
stica românească, dela care ne luăm rămas bun.
Coleqia Zambaccian poate fi mândră de ei. Ii
dau greutatea plină de încredere, pentru ceea ce
are să-i urmeze. Dar ea nici n'a început cu ei
nici nu se putea opn la ei. E drept că întâia Na-

Fortret dc femee de Lachian
mers, cel dintâiu aproape în stare de destrămare,
cel de al doilea într’o înflorire puternică, fără pa­
timă, şi cel din urmă în tiparele de trecere, crude
şi nealese bine. E ca un întreit exemplu, de şcoală,
al siguranţei de ochiu şi de mână, de care se bucura
portretistul Luchian.
Grigoreştii sunt introduşi de două autoportrete,
unul în creion şi altul în uleiu, cu acea trăsătură
subţire şi uşor visătoare care ne face să recunoa­
ştem numai decât paleta maestrului dela Câm-
pina. Culorile uleiului sunt aproape prea vii şi
directe, cu o carnaţie care începe să se înmoae
de vreme, dar bine trăită şi luătoare aminte la
tot ce se petrece, ca într’o cădere scurtă de Soare
de apus. Alături se deschide o Pădure dela Fon-
tainebleau, cu acel verde de desiş şi de apă, în
care s'a scăldat o întreagă şcoală. In această in­
trare de codru se vede o pereche, pierdută în Portret de biiat de Lachian
lumea vegetală, ea cu pălăria largă de soare, el
cu ierbarul încins pe umăr. Pânza are şi această tură moartă cu flori a lui Teodorescu-Sion, achi­
lăture anecdotică: a fost a doctorului Grecescu ziţionată a doua zi după războiu, că Peisagiul dela
şi îl redă, pe el şi pe soţie, în călătoriile lui de Ramadan al lui Bunescu, Florile lui Petraşcu,