Page 12 - 1933-09

54« B O A B E D E G R Â U

o înfăţişare nouă. In locul unor medalioane şi al de colori. Paleta lui, greu de examinat după pa­
scenelor multiple ce acopereau în trecut zidurile nourile rămase pe pereţi, se vădeşte mai uşor din
bisericilor noastre, el aşează compoziţii complexe scenele şi chipurile prezentate pe tâmplă, unde
în panouri de mari dimensiuni, aşa că reprezentarea întrebuinţează cu priceperea unui meşteşugar, de
unei singure scene acopere de multe ori zidul preferinţă tonuri calde, in care predomină roşul
întreg. şi galbenul.
Vechiul şi Noul Testament sunt sursele de inspi­ Dacă din punct de vedere pictural, decoraţia dela
raţie iconografică. In ce priveşte interpretarea, Antim nu poate fi considerată ca o realizare deplină,
Michel Angelo, Rafael, Leonardo şi şcoala lor îi pentru întregirea unui aspect din desvoltarea artei
secol, al XlX-lea şi mai ales pentru înţelegerea unui
artist ca P. Alessandrescu ea prezintă destulă în­
semnătate. Aşa cum o avem azi, purtând pecetea
anilor ce s’au scurs, pictura dela Antim apare ca
un ecou al influenţelor străine, în special italiană,
ce se afirmă şi vieţuiesc intens în arta secolului
trecut. In afară de pictură şi sculptură biserica nu
este prea bogată în icoane şi obiecte de cult care să
amintească diferitele epoci ale trecutului. Ea posedă
totuş: două icoane împărăteşti (astăzi în tinda
bisericii mari), una cu chipul Domnului Isus, iar
cealaltă a Maicii Domnului (ambele poartă in­
scripţii greceşti şi data anului 1797); o icoană cu
hramul bisericii « Toţi Sfinţii », aşezată în partea
stângă a naosului; o icoană din 1786, lucrată de
zugravul Nichifor şi înfăţişând pe Fecioară (astăzi
în Colecţia Comisiei Monumentelor Istorice); 4
candele de argint cu inscripţii în greceşte; o cădel­
niţă de argint purtând următoarea inscripţie: « Pre­
făcută această cădelniţă a Sfintei Mănăstiri Antim,
prin osârdia smeritului Iconom Chesarie, la leat
1822, Dec. 21 *; în sfârşit alte câteva fragmente
de policandre vechi, astăzi transformate pentru
In ajunul evanghelizârii (Tâmplă) uzul actual.
Numărându-se printre ultimele ctitorii româ­
servesc adesea de model, alături de artişti din şcoala neşti din cursul veacului al XVIII-lea, biserica dela
franceză clasică. Lucrările ce reproduc fidel opere Antim prezintă, alături de interesul artistic şi arhi­
străine sunt destul de numeroase, aşa de exemplu, tectonic, un interes istoric şi cultural. Aid, în jurul
« Coborîrea de pe Cruce * este o copie fidelă după centrului religios fondat de Antim, se păstrează şi
lucrarea cu acelaş nume a lui Danielle da Volterra, se perpetuiează în decursul timpului amintirea şi
pictată în 1541 într’o capelă din biserica Trinită pornirile alese ale acestui luminat păstor. Urmân-
dei Monti di Roma. * Cina cea de taină» este du-se dorinţa ripo Mitropolitului Antim, Mitrofan
inspirată de Leonardo, ca şi alte câteva compo­ lasă egumenului Sava sarcina să conducă gospodăria
ziţii. Mănăstirii, dar mai ales grija să înfiinţeze tipo­
De altfel, elementele de imitaţie apar destul de grafia dorită de Antim. Această dorinţă fu mplinită
vădite atât în compoziţie, cât şi în tratarea perso­ curând, căci la acea epocă găsim lucrând în tipo­
nagiilor. Acelaş fond de peisagiu sau Arhitectură grafia Mănăstirii pe preotul Stoica Iacovid, care
ocupând mare parte din panou, aceleaşi atitudini la 1719 dă la lumină o carte * Despre datorii» şi
şi gesturi adesea teatrale şi atât de frecvente în un « Octoih *, terminat de Egumenul Sava *). Cât
operele de decadenţă, se întâlnesc neîncetat în timp a funcţionat această tipografie şi în ce con­
decoraţia murală dela Antim. Artistul, stăpânit de diţii, nu am putut afla.
influenţa italiană care pare că-i înăbuşe în mare La 1796, în urma cererii Episcopului Iosif al
parte orice pornire de originalitate personală, îşi Argeşului, Domnitorul aprobă (12 Noemvrie 1796)
aminteşte, până târziu, de lecţiile artiştilor, de înfiinţarea unui seminar ce urma să funcţioneze în
altfel puţin dotaţi, din epoca sa de formaţie: un casele Mănăstirii. In 1834, Domnitorul, în înţe­
Natale Carta, un Caval ieri în Italia, Leon Cogniet legere cu Mitropolitul şi Episcopul Ilarion, hotă­
în Franţa. răsc din nou înfiinţarea unui seminar la Mănăstirea
Totuş, el pare că stăpâneşte într'o oarecare Antim. Seminarul acesta se deschide oficial la 2
măsură arta compoziţiei şi a desenului, având
sentimentul justelor proporţii şi simţul armoniei ’) Gr. Uriţescu. Op. citat-