Page 17 - 1933-09
P. 17
IOSIF NYIRO: IN JUGUL DOMNULUI 553
— Frăţiorii mei — zise cu duioşie şi blândeţe. isprăvesc şi să mă duc la mine acasă. Ştiu că dragostea
Acum, că aţi îmbrăcat haina cea sfântă, trebue să a răscumpărat lumea, şi eu voiu răscumpăra-o din
vă cercetaţi încă odată « chemarea ». nou. Pentrucă eu ştiu să iubesc aşa, că şi Satanei
Obrazul mi se aprinde. Sunt convins că i s’a îi zic: ♦ Floarea-focului •...
spus treaba cu oglinda, şi de aceea meditaţia Simţeam în exagerările mele copilăreşti, că mă
deosebită. Mă ghemuesc pitic, şi nu cutez să întind in nemărginit şi că sunt mai mult decât
privesc nici in dreapta, nici in stânga, crezând că
toţi se uită la mine.
— Nu-i iertat să ne înfăţişăm nevrednici înaintea
împăratului ceresc...
Vorbeşte cu o pronunţie cam slovacă duhovnicul,
dar mă stăpânesc şi ascult cu luare aminte deose
bită.
— Să ne uităm în faţa împăratului nostru...
continuă.
— Să ne uităm — îmi zic eu în sinea mea.
Urmează metoda sfântului Ignatie, cercetătorul
rărunchilor. Lămureşte ce e chemarea. Vocatio.
Enumeră notele ei caracteristice, exterioare şi in
terioare. Vorbeşte rar şi ne lasă timp să ne putem
cerceta pe noi înşine.
— De ce aţi venit aci, ca să vă închinaţi, deplin
şi numai slujbei lui Dumnezeu?...
Eu, în ce mă priveşte, nu cutez să răspund.
— Sau v’au îndemnat numai pricini din afară,
ca dorul de înaintare, bunuri materiale, ambiţii,
sau v’a silit sărăcia...
— Pe mine da, sărăcia!...
— Urget vos charitas Christi?_____ Vă împinge
pe voi dragostea lui Cristos?—
— Zău, nu prea.
— Este viu în voi dorul castităţii, dorinţa să
trăiţi o viaţă feciorelnică, curată...
— De dor este el viu, că arată aşa de frumoasă
castitatea, dar... voiu putea-o păstra?
— Simţiţi în voi setea de rugăciune, de adân
cire întru Domnul?... Mâ ghemuesc pitic şi nu cutez si prives: nici in dreapta,
— N’am făcut în viaţă decât am luptat, am nici in stânga . ..
suferit şi m’am rugat.
... «Sânteţi în stare să vă aplecaţi asupra oricare altul, pentrucă eu nu mă fac preot ca să
Sfintei Scripturi, hotărîţi să vă câştigaţi ştiinţa să am reverenda de curte şi femeile să-mi sărute
fericiţi lumea chiar dacă ar trebui să muriţi ?... ». mâinile sau ca să beau din pocal aurit, să am tră
— Da! — am strigat cu gura jumătate. Nici nu sură frumoasă şi să adun birul, sau ca să fiu şi
ştiu ce-i lumea, dar vreau s’ o fericesc. « vlădică • suferind, cu o îngâmfare sacră, să mi se
Ştiu că milioane şi milioane de oameni sufăr, zică: — * Excelenţă! * — ci mă preoţesc pentru ei,
copiii lor nu au unde să-şi aplece capul^Ştiu că desculţii şi golanii, turmele pământului, cari, în
soarele dogoreşte mai mulţi desbrăcaţi decât îm nădejdea de bine, în fiecare an, încălzesc la Cră
brăcaţi. Multe guri sunt galbene de foame şi de ciun cu suflarea lor picioarele micului Isus şi
nedreptate, se înegreşte îndurerat grâul în câmp. adorm în biserică, unde abia au ajuns la o clipă
Ştiu că acasă mă aşteaptă poporul meu. Ei sufăr de odihnă.
de dorul pâinii şi nu mai ară decât cu boii închi Nu mai auzeam ce spune slovacul duhovnic.
puirii. A amuţit cântecul pasărilor din pădure şi Mă ascultam, cu plăcere, pe mine. Credeam că
s'au stricat şi grădinile din preajma caselor. De su mi-au îngropat tinereţea in acest conac popesc şi
părare s’au răsturnat pomii şi chiar soarele apune nu voiu mai fi fericit în veci, că s'a isprăvit cu dra
în fiecare zi mai curând, ca să nu vadă atâta chin gostea şi cu plăcerea. Acum m’am luminat. Cu
pe lume. atât mai fericit e omul, cu cât sunt fericiţi mai
Dar eu mă jertfesc pentru oameni. Până acum mulţi...
din câte doi sfinţi făceam un om, acum din fiecare — Si non es vocatus, fac ut voceris... Dacă
om voiu face un sfânt. Da ..., da ..., numai să nu eşti chemat, fă să fii... — zise ca încheiere
