Page 20 - 1933-09

55« B O A B E D E G R Â U

ciplinat. Dorea ca şi eu să-l sărut, de câte ori cu surioara: care să-l facem? Acela, in care mama
vreau... e tânără şi gingaşă, ca gândul de dimineaţă, sau
M'am dus fericit la examen. Stăm ca sub cel de azi, cu faţa sbârcită şi haina sărăcăcioasă?...
presiune in bănci. Directorul ne striga, pe rând, Totuş pe acesta l-aş alege.
dela masă. Profesorul ne încuraja cu privirea: Cu Bucătăria aş înzestra-o cu vase scumpe, cu pa­
îndrăsneală, nu vă temeţi! hare de cristal. Aş creşte păsări, să avem pui în
Deodată îmi aud numele: Martie şi boboci de gâscă!...
« Harghita Iosif! «. Apoi într’o zi — de pildă la ziua mea de nume, —
Mă ridic mişcat. m’aş urca în trăsură şi aş mâna înaintea casei
«Pagina 31, capitolul 17, zice profesorul: Rana surpate. Din poartă le-aş striga: Repede, grăbi-
rupta et bos... ». De abia zic şi eu: pagina 31, ţi-vă, că se răceşte supa acasă! Ar ieşi cu grabă
că intră pe neaşteptate o femeie şi strigă: «Bine­ şi i-aş scoate din părăsire. Caii mei ageri, vai,
voiţi a trimite îndată acasă pe băiatul Harghita, cum ar alerga în trap!
că moare tată-său !...*. In acel moment se aude I-aş duce în camera, in care sunt portretele.
şi clopotul morţilor, iar mie-mi curg lacrimile Mama, văzându-le, ar plânge şi n'ar zice decât:
pe cartea de latinească... Pe femeie o alungă Scumpul meu copil!
cu ocară din clasă, iar directorul strigă la mine: Când să intrăm in bucătărie, un puişor de
— Nu bâzâi, răspunde... găină, de câteva zile, ar intra şi el şi surioara l-ar
De aceea a fost aşa de aspru, ca să nu plângă desmierda, sărutându-1 pe căpşor:
şi el. Profesorul mă netezea şi mă îndemna cu — Vai, drăguţ e!
binişorul.... Şi când ar fi mai fericiţi, uitând de toate, aş
« Ra na rup.. .p.. .p.. .ta et bo-bo-bos • cetii fugi nebăgat de seamă şi 3ş da foc casei părăsite...
cu sughiţuri de plâns. Broasca umflată şi boul. De acestea visam eu, părinte dragă, şi de aceea
... Aşa mi-am început viaţa, părinte duhovnic, cu atât mai amară îmi era trezirea la trista realitate.
şi acesta mi-a fost întâiul examen.
... Când am ajuns acasă înveleau pereţii cu După bacalaureat am văzut că starea ne e şi
negru, aşezau îngerii pe catafalc şi pe o masă au mai grea şi că nu poate fi vorba să ajung la şcoli
pus Răstignirea... Iubitul meu tată era întins superioare din propriile mele puteri... Sau trebue
pe catafalc in hainele cele negre, cu mătaniile în să mă jertfesc pe mine, sau pe ei...
mână şi cu mâinile pe piept. Şi acum, părinte duhovnic, nu-mi pasă, orice
In seara aceea s’au adunat mulţi la priveghiu. s'ar întâmpla cu mine, eu de aceea m’am hotărit
Eu stăteam în poartă. Vecina mi-a pus în mână o pentru preoţie. Din sărăcie, din constrângerea
felie de pepene, spunându-mi cuvinte de milă. vieţii— Mult m’am luptat, dar n’am putut ţine
Aceasta mi-a fost cea dintâiu cină de orfan. Toţi piept cererilor mute ale mamei, sfaturilor bune
banii a trebuit să-i dăm celui cu pompele funebre, ale cunoscuţilor, şi am mărturisit că mă voiu face
căci altfel ne-a declarat că nu îngrijeşte de «tran­ preot— Acesta-i adevărul, părinte... Să fi văzut
sportarea cadavrului *... bucuria lor şi pregătirea, ce o făceau, cu săptă­
Şi celelalte, toate sunt triste, părinte. Am um­ mâni înainte. Toate le aşezară cu grijă în lada
blat cu pălăria tatei, căptuşită cu hârtie pe dinăuntru, mea şi în preseara plecării mi le dădură in seamă.
ca să se potrivească pe căpşorul meu de zece ani. — Uite, Iosife dragă, aici sunt 12 năfrămuţe,
Iama de multe ori m'am dus fără palton, ca să aci-s cămeşile, dincoace gulerele, asta o pun aici,
ajungă să se îmbrace cinstit surorile. Pensia era aceea dincolo... Când a sosit ceasul, mi-am luat
mică şi eu trebuia să ţiu loc de tată. Atâtea cereri lada destul de grea. Măicuţa mă cruţa, credea că
de scutire de taxe am făcut şi atâţia elevi prostuţi mi-e ruşine s’o duc.
am învăţat, până am ajuns să dau bacalaureatul! — — Aduc eu un om, zise.
Dar şi biata mamă pierea văzând cu ochii. Pe — La ce? Pagubă de bani.
cât creşteam noi, scădea ea. Ii pierea roşeaţa din Pe drum mă tot întreba: O poţi duce, dragul
obraz, i se cufundau ochii şi liniile din palmă meu?...
i se adânceau. In mine le este toată nădejdea... — O mamă, — şi îmi muşcam buzele... La
Ei, cât am visat eu, ce-aş face, dacă aş avea urcare in tren îmi puse cu sila 5 fiorini în mână.
bani... — Primeşte-i, scumpule!
— Ce-ai face, fătul meu? — îmi zise cu glas De mai multe ori i am dat înapoi, ştiind că-s
iubitor omul uscat din reverendă, şi m’a încurcat ultimii bani la casă.
în visările mele. Cu gesturi largi, însufleţite, am — Sunt mai liniştită, dacă ii primeşti, — se
început să-i lămuresc: plângea, şi cu de-a-sila mi i-a vârît în buzunar.
— ... Ştii ce, părinte?— Mai întâiu aş clădi Dela cea mai apropiată staţie totuşi i-am trimis,
o casă minunată într’o margine de pădure. Şi aş căci socoteam că nu e cinstit să iau dela mama
înzestra-o cu toate bunătăţile. Aş lăsa să zugră­ mea banii de doftorii...
vească portretul tatei şi al mamei. M'aş înţelege — Aşa-i, părinte duhovnic... Acum ştii totul.