Page 29 - 1933-09

cu mătase de coloarea flăcării albăstrite şi s'a îmbrăcat in mesteacăn îl acopere şi chiamă zadarnic pe oaspeţi la medi-
rasa şi in camilafca mănăstirii. Din podul corului dl răspun­ tare.-Picioarele stâlpilor cari îl ţin au putrezit şi intr'o bună zi,
surile numai un căntăreţ uscat şi sonor ca un înger al pustiului. când vântul se va umfla mai cumplit pe vale, el se va prăbuşi
Drumul cel fără întoarcere a şi început. Cerul are o răbufneai! deodată, ca la o răscoală subterană a lumii îngropate acolo.
de ploaie ca o vărsare nestăpânită de lacrimi. In dreptul lui, la drum, e o poartă monumentală, de cărămidă
cu podoabe de piatră cioplită. Drumeţul mişcat ar putea
CĂMINUL DELA SÂMBĂTA. — Chiar numele acestui crede că pe subt arcul ei înalt a trecut in caleaşcă de vară
sat de subt munţii Făgăraşului sună la urechile noastre ciudat. bogatul domn al Ţării Româneşti, cu unii din coconi alături.
Numai in Ardeal se întâlnesc localităţi botezate după zilele Poate că arhivele bisericii greceşti din Braşov, ar da, după
săptămânii. O Miercure, ca a Ciucului, nu se poate închipui cercetare, alt răspuns. Mă tem că poarta însăşi e o creaţie
dincoace de munţi. In Sâmbăta şi-a avut odinioară moşiile târzie şi nu mai lasă nici să se ghicească ceea ce a fost la ince-

Căminul de odihni dela Sâmbăta de Sus. (Desen de Jiquide)

lui. Vodă Brâncoveanu, dela care s'au păstrat până in vremea put. Crucea din scuturile bombate de piatră, care a intrat
noastră biserica şi « castelul ». Biserica a fost dreasâ de multa şi in pecetea de azi a castelului, are subt ea anul 1800.
stricăciune a anilor prin osteneala Mitropoliei Ardealului. Acest « castel », împreună cu un loc întins şi cu o moară,
In apropiere s'au ridicat locuinţe, pentru nişte călugări me­ rămăsese in stăpânirea bisericii greceşti din Braşov, care, in
niţi să învioreze şi să cureţe viaţa creştină ortodoxă româ­ faţa primejdiei de expropriere, s'a grăbit să-l vândă. Statul,
nească. Ei se pregătesc in taină pentru ziua ce va să vie, când prinzând de veste şi aplicând legea asupra acestui bun de
se vor aşeza aici, ca intr’o cetate a credinţii, gata de luptă. mână moartă, şi l-a însuşit. Ministrul de atunci, Alecu Con-
Cele mai temute arme ale lor vor fi rugăciunea şi pilda bunei stantincscu, s’a gândit să-l pună la îndemâna scriitorilor,
purtări. Mitropolitul e om hotârit. Putem avea încredere. artiştilor şi gazetarilor, cari să găsească aici, timp de trei luni,
• Castelul », propriu vorbind, nu este un castel, ci numai in trei serii, adăpost, întreţinere, linişte şi întărire, fără nici o
corpul de clădiri al administraţiei lui. Locul pe care strălucise plată. Aşa a luat fiinţă, încă din 1927 « Căminul de odihnă •
el, intr’o înfăţişare astăzi necunoscută, nu e amintit decât dela Sâmbâta-de-Sus. Inaugurarea s’a făcut cu mare vâlvă
printr’o ridicăturâ a terenului. Un chioşc de lemn cojit de şi cu venirea dela Bucureşti a tot felul de personalităţi, atât