Page 32 - 1933-09

5 6 8 B O A B E D E G R Â U

fiinţa ei spirituali cit şi in cea materiali. E semnul dupi Ca o pisanie răsuni din trecut acele rânduri ale scrisorii
care se deosebesc dela început înfiptuinle întâiului nostru regeşti dela 3 Mai 1891, citre « Scumpul Siu Preşedinte al
Rege şi aşezimintele cu viaţi. Ele calci in pas cu aceasti Consiliului •: « Peste câteva zile România va serba a douăzeci
viaţi şi se desvolti odati cu trebuinţele ei. Dela intiile şi cincea aniversare a domniei noastre.
mii de volume ale întâiului an s’a ajuns la cele peste o şuti «Providenţa a voit aceasta: din ziua când am indreptat
de mii de acum. Dela capacitatea restrânşi de cetire, pe primii noştri paşi in aceasti frumoasă ţari, ca a revărsat
cu imbelşugare binecuvântările sale asupra faptelor noastre,
cu ajutorul ei am putut străbate aceasti lungi trecere de vreme
înconjurat fiind, din partea scumpului nostru popor, cu o
încredere şi o iubire, care au fost răsplata cea mai dulce a
silinţelor noastre spre propăşirea şi fericirea lui.
« Urmând pilda bunilor domni din trecut, şi spre amin­
tirea luptelor împlinite in acest pătrar de veac, vroim a În­
fiinţa un aşezământ spre binele tinerimii universitare dela
toate facultăţile din ţari, al căruia scop va fi de a procura
studenţilor un loc de întrunire, înzestrat cu o biblioteci
totdeauna deschisă, unde vor putea satisface iubirea lor de
studii; de a veni in ajutorul acelora dintre dânşii cari între­
prind lucrări speciale sub direcţia profesorilor lor, sau pentru
tipărirea tezelor, precum şi de a da subvenţii acelora cari,
din lipsi de mijloace, ar fi siliţi si întrerupă studiile lor in
dauna culturii generale a ţării »-
Aceasta a fost Fundaţia Universitară Carol I-iu, gândită şi
adusă la cunoştinţă in 1891, zidită In 1893 şi deschisă in
1895. Ea preţueşte astizi 1a5.ooo.ooo lei şi e liberi de orice
sarcini, afară de recunoştinţa atâtor rânduri de studenţi.
E un aşezământ de culturi care şi-a îndeplinit in întregime
şi peste aşteptări menirea, atât mulţumind pe cei îndreptaţi
spre izvoarele lui, cât şi purtând din guri in guri şi inveşni-
cind numele întemeietorului. Nu cunosc rost mai frumos
pentru o Fundaţie, care trebue si privească spre viitor, firi
Fundaţia universitari Ferdinand I dela Iaşi si rupi legătura cu trecutul unde işi are rădăcinile.
Faţada. Vedere din str. Lipuşneanu Clipa ei cea mai dureroasă a fost intr‘o dimineaţă din
toamna Iui 1914- Lumea parcă abia cuteza si calce, dar se
care am apucat-o noi, cu o singuri săli mare, deadreptul aduna din toate colţurile in piaţa Palatului Regal, aşteptând
între rafturile de cirţi şi cu sgomotul seini care se plimba un semn şi neputând si-1 creadă. Era o vreme rece, cu un
dealungul acestor rafturi, la silile multe şi incipitoare de soare rar şi plin de brumă. Steagul cel mare de deasupra
astizi şi la serviciul pneumatic, repede şi neauzit. Schimbi- ceasornicului se mişca încet la jumătatea catargului. Era,
rile pe care le-a suferit clidirea înşişi sunt pline de înţeles. cred, 27 Septemvrie şi simt inci fiorul de atunci, mi vid
Palatul din 1893 al Fundaţiei se hdica numai in colţul celor inci amestecat in acea lume, in faţa geamurilor cu sclipiri
doui strizi, al fostelor Vimii şi Clemenţei, pe un loc impirţit de aramă, ca de un foc depănat, ale Fundaţiei Regele Carol. Cti­
pe din doui cu societatea Dacia de alituri, a lui Seculici. torul ei şi al nouei Românii murise la Sinaia, in Castelul Peleş.
Pini in Calea Victoriei se gisea lungul şir de case Lahovary. Clipa ei cea mai frumoasă a fost la 9 Mai, anul acesta, când
In colţul dintre Piaţa Palatului şi str. C. A. Rasetti, visa cu marele nepot, plin de evlavia neuitatului Siu unchiu, ale
gridina ei, casa Piucescu, albi, cu linii clasice, in stilul şi cărui nume, fală şi dor de înălţare a ţării, le duce mai departe,
de proporţia clidirilor de intelectuali ai vremii, cum era şi nu numai d preţuia intre cei mai de seami bărbaţi ai Româ­
locuinţa lui Titu Maiorescu. Peste drum, in cotitura de niei şi in mijlocul nouei ei tinerimi, fapta şi roadele celor
unghiu drept, vid inci firma uriaşi a ziarului Epoca, din patruzeci de ani, ci se făcea vestitorul unei alte vremi, pe
vremea când in redacţia lui se gisea Caragiale şi venea in care mândrul aşezământ o pregătise: «Nevoile de ieri nu
foiletoane de-o zi viaţa lui Nietzsche de Ridulescu-Motru. sunt nevoile de astizi. Concepţia care a stat la baza creării
E ca o pagini coloraţi a Bucureştiului de altidati. Apoi, acestei Fundaţii a fost o concepţie care corespundea cerinţelor
rând pe rând, tot ceea ce acoperea Fundaţia a cizut şi ea de acum patruzeci de ani. Era nevoie si se creeze o pleiadă
înşişi s'a lirgit şi s'a inilţat. Creşteri noui şi o noui faţadi de luptători; era nevoie si se puni la indemina tineretului
o aşteaptă. Iat-o in lumini, ca un mare ostrov cultural, in un instrument prin care să-şi creeze piedestalul de ridicare
miezul oraşului furat mai cu seami pentru alte alcituiri, ştiinţifici şi morală.
comerciale şi hoteliere. Toţi cei cari am fost martori ai pre­ « Acuma, când acest piedestal a început si se clădească,
facerilor ei, avem vedenia unei desvoltiri aproape de orga­ noi cei de astizi şi voi cei de mâine, avem datoria de a-î
nism, neimpiedecati de nimic şi in misura unor poruncitoare intiri.
cerinţe lăuntrice - «Opera pe care va trebui de astăzi înainte si o îndeplinească