Page 38 - 1933-09

574 B O A B E D E G R A U

CUM SE STRÂNG Şl SE PĂSTREAZĂ CĂRŢILE.— local potrivit, fără personal pregătit, fără mijloacele necesare
Locul de unde canea trece din tipografie in mâinile cetitorului pentru desvoltare.
e librăria şi locul unde cartea se strânge şi se pâstreazâ, ca să ♦ Academicienii veniţi la 1867 de peste Carpaţi au simţit
rămână pentru totdeauna la îndemâna publică, e biblioteca. cei dintâi această lipsă, fiindcă ei cuncşteau acolo, in ţara lor,
Să cercetăm puţin fiinţa unei biblioteci, ca să răspundem biblioteci mari şi bogate, ca a Fundaţiei Bruckental din Sibiu,
astfel intrebâni: cum se strâng şi se păstrează cărţile < Bathyani dela Alba-Iulia, altele la Târgu-Mureş, la Cluj, la
România are biblioteci destul de mari pentru ca trei dintre Aiud, şi chiar in sărăcuţul lor Blaj. Aici la Bucureşti fuseseră
ele să cuprindă la un loc o zestre de peste un milion de volume: biblioteci bogate, ca a lui Constantin Cantacuzino, ucis la 1716,
Biblioteca Universităţii din Cluj cu peste 500.000, Biblioteca a lui Nicolae Mavrocordat şi ale altora, dar toate au fost spul­
Universităţii din Cernăuţi, cu mai mult de 370.000, Biblioteca berate de vântul şi prăpădul vremiior rele. Acuma trebuia
început din nou şi începutul s’a făcut chiar in întâia sesiune
din 1867 prin donaţii, in capul cărora s'a scris Cipariu •.
Cât de puţin înarmaţi eram până destul de târziu cu mijloa­
cele moderne de cercetare şi cât de încet s'au strâns cărţile
de care avea nevoie ţara, apărea nespus de plastic din cuvântul
de deschidere al aceluiaş mare bibliotecar al Academiei Ro­
mâne, ţinut in Ziua cărţii de anul acesta, la adunarea festivă
a Asociaţiei Bibliotecarilor din România. Haşdeu, când avea
de pregătit vreo lucrare, lua trenul şi pleca la Budapesta,
unde stătea după trebuinţă, câteva zile, câteva săptămâni sau
câteva luni, ca sâ consulte in bibliotecile ei cărţile necesare.
De atunci am înaintat, fireşte, şi astăzi strânsul cărţilor, din

Academiei Române, cu peste 300.000. E vorba de adevărate
cetăţi ale cărţii, in care se păstrează gândul omenirii şi al
gânditorilor şi scriitorilor neamului nostru. Nu mai amintesc
de alte milioane de volume, intre 4 5* 5» care se găsesc aşezate
In alte biblioteci mari, generale sau de specialitate, şi in puz-
deria bibliotecilor populare. Ţara are 15.000 de biblioteci de
tot felul in care cetitorii intră şi ies zilnic, la unele mai bine
conduse şi înzestrate, cu o mare râvnă, iar la celelalte, mai rar
şi mai greu, cu toate că din aceeaş pornire de luminare şi de
adunat cunoştinţe, desfătare şi mângâiere pentru viaţă.
Iată câteva cuvinte, pe care le scot dintr'un învăţat studiu

5 iţe. • Floarea mare ’n multe mure •

ţară şi din străinătate, se urmăreşte sistematic de toţi biblio­
grafii, bibliotecarii, profesorii şi cercetătorii noştri de ştiinţă.
Ne îndreptăm şi noi încet spre bibliotecile babiloniene şi ale­
xandrine, in care să se găsească toată starea scrisului din toate
vremurile şi din toate ţările, şi mai ales din ţara noastră. In
privinţa aceasta, cu tot măcelul făcut prin transportarea atâtor
manuscrise la Moscova, ca să fie scăpate de riscurile ocupaţiei
despre Academia Română şi biblioteca ei al d-lui Ion Bianu, duşmane, colecţiile Academici Române au o valoare unică,
decanul bibliotecarilor noştri, publicat în revista « Boabe de nu numai pentru România şi Români, dar pentru întregul
Grâu >, istoricul şi al bibliotecilor româneşti şi al intâei lor Răsărit ortodox.
înzestrări: « In afară de menirea arătată prin decretul de Pentru exemplificarea felului cum se strâng, in scopul
înfiinţare dela 1866 şi prin legea de reorganizare dela 1879, păstrării, cărţile, nu ştiu mai bun mijloc decât urmărirea
Academia a înfiinţat un nou organ de ştiintâ şi de cultură: înfiinţării şi creşterii unei mari biblioteci. Ea bate toate căile
Biblioteca ei. şi de atâtea ori e silită să descopere altele noui, care nu sunt
«Pe lângă cele două Universităţi înfiinţate de Kogâlmceanu în niciun tratat. La început sunt donaţiile, care stau la temelia
in domnia lui Cuza-Vodă se improvizase câte o bibliotecă bibliotecii Academiei Române. Ele sunt nespus de preţioase,
numită centrală din bibliotecile luate dela şcolile secundare: mai ales atunci când pun la îndemână, din săltare de învăţaţi
Academia Mihâileanâ la Iaşi şi Liceul Sfântu Sava la Bucu­ sau dm lăzi de familie, manuscrise şi documente care nu poc
reşti. Dar au fost lăsate apoi aproape cu total in uitare, fără fi găsite nicăieri, cu oricâte căutări sau jertfe băneşti. Donaţiile