Page 9 - 1933-09
P. 9

DORICA VOINESCU: BISERICA ANTIM
                                                                                                       545
          Română  1862  spune:  «  Artist  luminat  şi  industrios,   ţăţesc  cu  nimic  să  credem  că  pictura  ar  fi  fost  opera
          Antim  lasă  în  ţară  multe  urme  de  talentele  şi   insăş  a  Mitropolitului  Antim.  Cu  atât  mai  mult,
          activitatea  sa.  In  mănăstirea  Antimului,  ce  este  clă­  cu  cât  înţr'o  notă  la  testamentul  Mitropolitului
          dită  de  dânsul,  se  zice  că  uşile  de  intrare  ale  bise­  Antim, printre altele recunoaşte că datoreşte:
          ricii  sculptate  în  lemn  cu  multă  măestrie  sunt
          lucrate de dânsul».                                  Predi zugravul.............................taleri  50  *)
            In  general,  se  crede  că  sculptura  la  coloane  şi  mai  • • • . vilor *)................................taleri  100
                                                               larilor...........................................taleri  55
                                                                             Vedem  deci  că  la  împodobirea
                                                                          acestui  locaş  a  intervenit  mâna
                                                                          maestrului   zugrav  Preda,  care
                                                                          singur  sau  împreună  cu  alţii,  poate
                                                                          sub  supravegherea  Mitropolitului
                                                                          Antim,  a  desăvârşit  vechea  de­
                                                                          coraţie murală a bisericii.
                                                                             Din  documente  aflate  la  Arhive,
                                                                          ştim  că  pe  stâlpul  din  dreapta
                                                                          se  scrisese  la  1820,  cu  ocazia
                                                                           morţii  Episcopului  Iosif  al  Arge­
                                                                          şului,  o  inscripţie.  Nu  ştim  dacă
                                                                          în răstimp sau chiar la această dată
                                                                          s'au  mai  făcut  şi  alte  reparaţii  pic­
                                                                          turii.  Dacă  pentru  vechea  pictură
                                                                          a bisericii nu ne-a rămas nici odată,
                                                                          nic  o  mărturie  ca  să  ne  îndreptă­
                                                                          ţească  să  o  atribuim  cuiva,  pentru
                                                                          pictura  actuală  putem  da  ca  sigur
                                                                          numele  pictorului  român  Petre
                                                                                        3
                                                                          Alessandrescu  ),  mai  târziu  pro­
                                                                          fesor  de  desemn  la  gimnaziul  La-
                                                                          zăr.  In  puţinele  tratate  de  artă  ro­
                                   Ducerea crucii                          mânească  numele  lui  apare  rar,
                                                                          alături  de  acela  al  lui  Tătă-
          ales  în  admirabilul  chenar  al  uşei  dela  intrare,  este   rescu,  şi  autorii  se  mulţumesc  numai  să-l  po­
          executată  după  modelele  date  de  Antim.  Motivul   menească.
          întrebuinţat  mai  frecvent  e  cel  floral,  cât  şi  diferite   Picturile  ce  sălăşluesc  pe  pereţii  bisericii  Antim,
          rozete  stilizate.  Sculptura,  în  genere  de  bună  cali­  şterse  şi  înegrite  de  timp,  lipsite  de  strălucirea  de
          tate,  contribue  la  înfrumuseţarea  acestui  monu­  odinioară,  unele  abia  mai  apărând  de  sub  stratul
          ment.  Spre  deosebire  de  pictură,  care  e  de  dată  mai   de  fum,  sau  coşcovite  de  umezeală,  ne  îngădue
          recentă,  sculptura  e  în  mare  parte  cea  primi­  încă  întru  câtva  să  le  recunoaştem  temele  icono­
          tivă.                                            grafice  şi  să  judecăm  într'o  oarecare  măsură  ştiinţa
            Alături  de  sculptura  în  piatră  şi  de  vechea  sculp­  maestrului lor.
          tură  în  lemn, sculptura în lemn de dată mai recentă,   împărţirea  generală  a  picturii  la  Antim,  e  făcută
          poate de un caracter mai greoiu, cum apare la tâmplă,   în  două  registre,  un  registru  inferior,  cuprinzând
          întregeşte decoraţia generală.                   sfinţi p ezentaţi în mărime naturală, şi un registru
            Pictura  este  rezervată  astăzi  decoraţiei  interioare
          a  zidurilor.  Biserica  nu  mai  păstrează  nimic  din   ’) Gr. Uriţescu. Op. citat.
          vechea  zugrăveală  şi  niciun  indiciu  nu  ne  stă  la   *)  Documentul  astăzi  rupt  nu  ne  permite  citirea  cuvântului
          îndemână  pentru  a  o  atribui  vreunui  maestru  s^u   în  întregime.  Terminaţiunea  (vilor)  ne  face  să  credem  că  era
          altuia.  Dintr'o  stampă  ’)  reprezentând  aspectul  bi­  scris: zugravilor.
          sericii înainte de reparaţia din 1860, se poate deduce   *)  Petre  Alessandrescu,  pictor  român.  In  1851  e  trimes  în
          că  faţada  originală  era  împodobită  cu  doi  îngeri   străinătate  pentru  studii  de  către  Ministerul  Cultelor.  După
          mari  zugrăviţi.  Din  întreaga  activitate  a  Mitropo­  ce  stă  puţin  timp  la  Viena  se  îndreaptă  spre  Italia.  La  Roma
          litului  Antim,  aceea  de  pictor  se  pare  mai  obscură   cercetează  operele  maeştrilor  italieni  din  colecţii  şi  muzee
          şi  mai  puţin  vădită.  Supoziţiile  neîntemeiate  ale   studiind  totdeodată  la  «  Accademia  di  San  Luca  *  subt  direcţia
          câtorva istorici din vremea noastră, nu ne îndrep-
                                                           lui  Natale  Carta  şi  alţii.  In  1855  pleacă  la  Paris  unde  urmează
                                                           cursurile  şcoalei  de  Arte  Frumoase  şi  lucrează  in  atelierul
            ’) Reproducere procurată de Pr. P. Dumitrescu, actual  lui  Leon  Cogniet.  In  1856  se  întoarce  în  ţară.  Intre  1860-63
          Paroh al Bis. Antim.                             îl găsim lucrând la decorarea bisericii Antim.
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14