Page 22 - 1933-10

5 9 4 B O A B E D E G R Â U

smerit şi sărac. Altfel ce mai caută la Muntele Athos ?•. atunci monahii «jelind această mare lipsă şi ne­
Aminteşte apoi cu mândrie pe Grigorie Palamas, norocire şi, neavănd încotro să-şi încline capul
învăţatul schivnic de odinioară, şi pe Theodorit, şi să-şi întindă mâna, s’au întors iarăşi cu inimi
care lasă mai târziu însemnate note mănăstireşti îndurerate şi cu lacrămi spre mult cinstitul şi
după vechi manuscrise. In timpul egumeniei milostivul Domn, ortodoxul şi luminatul Bogdan,
acestuia, la 1813, se închină moşia Floreşti prin Voevod a toată Ungrovlahia, şi spre mama lui,
Ruxanda *) ». In urma acestei rugăminţi, printr’un
hrisov cu trei peceţi — a Ruxandei, a mănăstirii
şi a lui Teofan episcopul — se donase lui Do­
chiariu în 1570, spre rescumpărarea proprietăţilor,
suma de o sută şi şeaizeci şi cinci mii de aspri.
Ajungând sărbătorile Paştilor, cobor la slujba
din Protatu şi iau loc îndată după guvernatorul
Athosului în şirul stranelor reprezentanţilor de
mănăstiri. La Caries, pe lângă Protatu, e chilia
părintelui Ioachim, cu terasa-i ce domină împre­
jurimile şi priveşte către vârful muntelui înză­
pezit. Aceasta-i a doua chilie românească ce o

Pagini din tălmăcirea Cântării Cântărilor

mijlocirea mitropolitului Veniamin al Moldovei.
Mi se arată actul daniei, un hrisov din 1546 al
lui Petru Rareş, cât şi un patrahir al aceluiaş
Domn. Mult mai frumos e un alt patrahir româ­
nesc la Xenofont: pe marginea de jos se înfăţi­
şează în iscusite broderii chipurile donatorilor,
Neagoe Basarab şi Doamna Elena.
La Dochiariu e mormântul mitropolitului Mol­
dovei, Teofan. Pe vremea păstoriei sale, în 1564,
Alexandru Lăpuşneanu zideşte catholiconul mă­
năstirii, potrivit inscripţiei deasupra uşii. Tot el Pagini inluminati din Evanghelia lui Mircea Ciobanu
îi dărueşte şi un chivot de argint în chip de evan­ (mânâstirea Dionisiu)
ghelie: pe faţa din dos se citeşte inscripţia, cum că
s’a fost argintat la 1779 cu cheltuiala Doamnei vizitez, după a Sfântului Ipatie, cu cinci monahi
Ralu, fiica lui Ipsilanti, în Bucureştii Ţării Româ­ ardeleni, aproape de Vatoped. Acum,* în drum
neşti. După moartea Lăpuşneanului, când sultanul
Selim scoate în vânzare proprietăţile mănăstirii, ') Codicc-manuscris Nr. I, Dochiariu.